Parliamentary debates

Domnul Mircea Valer Puşcă:

"Jocul de-a moţiunile, un abuz ce poate aduce grave prejudicii democraţiei"

După ce au încercat să ne convingă de faptul că poziţia de preşedinţi ai celor două Camere este mai mult decorativă decât una foarte importantă, constatăm efortul disperat al parlamentarilor PSD şi PRM de a bloca activitatea Parlamentului printr-o strategie de a-l "sufoca" cu moţiuni simple. Este o încercare disperată de a împiedica discutarea şi aprobarea proiectelor de modificare a regulamentelor, în speranţa amânării inevitabilului! Comportamentul parlamentarilor din opoziţie riscă să aducă mari prejudicii democraţiei!

Departe de mine să contest dreptul parlamentarilor de a-şi exercita prerogativele, inclusiv de a iniţia moţiuni simple sau de cenzură... Este un drept consacrat atât în Constituţie, cât şi în regulamentele Senatului şi Camerei Deputaţilor. Doar că, într-un sistem democratic funcţional, exerciţiul unui drept devine ilicit atunci când obstrucţionează posibilitatea celorlalţi de a-şi exercita, la rândul lor, propriile drepturi! Libertatea fiecăruia încetează atunci când aduce atingere libertăţii celorlalţi. Cu alte cuvinte, într-o democraţie adevărată nu pot exista membri "mai liberi" şi alţii "mai puţin liberi"! Pe de altă parte, în mod similar, dreptul oricăruia încetează în momentul când exercitarea acestuia afectează grav dreptul celorlalţi! Posibilitatea reală de a-şi exercita un drept, nu poate fi un domeniu rezervat doar unora! Dacă ar putea exista aşa ceva, atunci am constata, fără un efort deosebit, că acel "nimeni nu este mai presus de lege", şi-ar pierde substanţa... Şi atunci, care este soluţia democratică în această situaţie? Eu cred că atunci când exercitarea unui drept provoacă un conflict materializat prin imposibilitatea exercitării acestuia de către toţi, trebuie să găsim soluţia corectă care să repună pe toţi, dar absolut pe toţi!, în situaţia de a fi egali. Cu alte cuvinte, în faţa evidenţei privind situaţia că o anume resursă (în cazul de faţă: timpul afectat dezbaterilor în Camere) devine una limitată, singura soluţie care se impune este partajarea acesteia corect şi echitabil!

Cu siguranţă există soluţii democratice care să permită dreptul la opinie, la iniţiativă atât pentru opoziţie, cât şi pentru putere. Una dintre soluţiile posibile ar fi limitarea numărului de moţiuni simple pe care un parlamentar le poate iniţia într-o sesiune. Astfel, interesul politic al celor din opoziţie ar fi satisfăcut, dar şi puterea şi-ar putea promova legislaţia necesară implementării Programului de guvernare. Bineînţeles, atât puterea, cât şi opoziţia îşi vor putea exercita "vocaţia", aparent limitat. Limitarea este însă acceptabilă, fiind consecinţa unui conflict privind utilizarea unei resurse limitate, resursă care este absolut necesară tuturor. Este, în egală măsură, corect şi echitabil ca fiecare să dispună nediscriminatoriu de resursa partajată şi s-o folosească aşa cum doreşte, cu condiţia respectării setului de valori ale unui sistem democratic autentic.

Demisiile ar fi o altă soluţie acceptabilă... Acum, când domnii Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu au pierdut sprijinul majorităţii, se pune un mare semn de întrebare privind legitimitatea în a continua să ocupe funcţiile de preşedinţi. Ar fi de preferat ca opoziţia să dea dovadă de mai multă maturitate şi, renunţând la jocul de-a moţiunile, să-şi asume realitatea. Poate nu-i târziu să intrăm într-o normalitate dorită şi, aşa cum se întâmplă în democraţiile consolidate, soluţia demisiei să salveze "onoarea" viitorilor posibil revocaţi. În democraţiile invocate, demisia este mult, mult mai frecventă decât revocarea!

Vă mulţumesc.