Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Rareş Mănescu a sosit în sală? Nu. Domnul deputat Tiberiu Bărbuleţiu nu este în sală, domnul deputat Relu Fenechiu nu este în sală, domnul deputat Ovidiu Silaghi nu este în sală, domnul deputat Mircea Puşcă nu este în sală, domnul deputat Mircea Ciopraga.

Aveţi cuvânt, domnule deputat.

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Relaţia dintre autorităţi şi grupurile de interese"

Stimaţi colegi,

Cu privire la dezbaterea recentă care s-a declanşat în jurul problemelor legate de o eventuală subjugare a statului român de către grupurile de interese, aş remarca următoarele.

Sintagma "grupuri de interese" a fost utilizată în sens exclusiv negativ, neglijându-se cadrul legislativ intern care autorizează activitatea, în anumite condiţii, a grupurilor de interes economic. Este vorba de Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice.

În consecinţă, grupurile de interese au fost supuse unor discreditări generale, care au indus percepţia că existenţa în sine a unor grupuri de interese este un fapt ilegitim; precizarea adusă mai târziu în declaraţiile politice cum că ar fi vizate numai grupurile de interes nelegitime, precum şi etichetarea acestora cu sintagma "de tip mafiot", a survenit tardiv, după ce noţiunea de grup de interes a fost deja compromisă.

În acest sens, cred că s-ar fi impus mai multă prudenţă în mesajele publice, în condiţiile în care existenţa unor organizaţii sau grupuri profesionale interesate de influenţa favorabilă a deciziilor autorităţilor este extrem de nepopulară, gradul de corupţie fiind încă ridicat, iar şansele ca aceste organizaţii sau grupuri să nu fie asociate corupţiei sunt nule.

În acelaşi timp, nu se poate trece cu vederea faptul că mediul de afaceri din România s-a maturizat şi că, în mod inevitabil, grupurile sale de interese au şi vor avea nevoie de serviciile unei activităţi legale de lobby.

Această activitate, cât şi percepţia corectă asupra ei, este însă grav afectată de faptul că legislaţia românească în domeniu este lacunară, nu include reglementări care sa asigure suficienta transparenţă, posibilităţi şi limite clare ale activităţii grupurilor de interese.

Situaţia recentă, mai ales, a făcut clar ca în lipsa unei legislaţii în domeniu complete, delimitarea între caracterul legal sau ilegal a unor grupuri de interese economice este greu de făcut şi interpretabilă. De aici şi posibilitatea utilizării in mod arbitrar, uneori şi în interes populist, a sintagmei "grupuri de interese".

În România, lobby-ul a fost folosit in special de investitorii străini, puşi în situaţia de a lucra cu instituţii imature, de a suporta rigorile unor legi pe care nu le înţelegeau şi care se mai şi schimbau continuu. În ultima vreme însă, lobby-ul a fost practicat şi de companiile autohtone. Cererea în domeniu este în creştere, mai ales că aderarea presează mediul privat să găsească noi punţi de legătura cu factorii de decizie politică atât din Bucureşti, cât şi din Bruxelles.

În cursul acestui an, pe măsură ce se apropie momentul integrării, este foarte probabil ca noţiunile de lobby şi grupuri de interese să se menţină în prim-plan, prilej cu care atenţia va trebui concentrată nu doar pe marcarea diferenţei dintre lobby şi trafic de influenţă, ci şi pe consacrarea acestuia ca instrument de comunicare.

Este evident că un cadru deschis şi organizat al colaborării dintre instituţiile Statului şi diferitele grupuri de interese economice reduce gradul de utilizare al mijloacelor corupte, în favoarea mijloacele legale de persuasiune faţă de autorităţi.

Experienţa activităţii de lobby din ţările occidentale este deja o dovadă că autorizarea funcţionării acestui domeniu prezintă mai multe avantaje decât interzicerea sau nereglementarea lui.

În Parlamentul European, spre exemplu, există un număr de aproximativ 4.500 de grupuri de interese, înregistrate. Cele mai organizate şi mai influente sunt marile grupuri din industrie: industria chimică, industria cimentului, industria de automobile, dar şi ONG-uri precum GREEN PEACE, Biroul European al Uniunii Consumatorilor ş.a.

Grupurile de interese acreditate la Parlamentul European au acces permanent, pot să asiste la întrunirile comisiilor, pot merge la europarlamentari, pot să se întâlnească cu aceştia, chiar şi în condiţiile unei invitaţii la un prânz.

Important este că acestor grupuri de presiune, la fel ca şi demnitarilor europeni, le este impus un cod de conduită pe baza căruia trebuie să-şi indice sursele de finanţare pentru a se putea înregistra, trebuie să accepte să nu divulge anumite informaţii şi nici să deranjeze lucrările în comisie.

Ca o concluzie, România trebuie să-şi asume existenţa grupurilor de interese legitime ca pe un fapt firesc într-o economie de piaţă, dar să ia măsurile necesare care să asigure controlul asupra acestui domeniu de activitate, cât şi transparenţa lui.

Actualul executiv s-a sesizat deja în acest sens, şi am convingerea că proiectul de act normativ pe care îl pregăteşte cu privire la regimul activităţilor de lobby elimină problemele existente.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.