|
Domnul Dragoş Petre Dumitriu: Doamnă preşedintă, Domnilor colegi, O declaraţie politică am depus-o în scris, una o voi citi acum. Ea se numeşte "În numele cui vorbesc ambasadorii". În cursul săptămânii trecute, ambasadorul Regatului Unit al marii Britanii şi cel al Statelelor Unite ale Americii au făcut câteva declaraţii referitoare la modul în care prima Cameră a Parlamentului României şi-a exprimat votul asupra unei legi cu caracter organic. Desigur, nu ne putem opune ca excelenţele lor să facă asemenea comentarii în calitate de persoane private. În condiţiile date însă, nu ştim dacă respectivele afirmaţii sunt emanaţia propriei gândiri sau ele reprezintă un mesaj transmis de statele pe care le reprezintă, un mesaj oficial, rezultatul posibil al muncii de investigaţii întreprinsă de organisme specializate din ţările respective. Dilema se cere a fi rezolvată urgentă, întrucât reacţia clasei politice a fost aceea de a considera cele două declaraţii ca pe nişte recomandări cu caracter de cerere imperioasă, rezultatul fiind o schimbare evidentă a opţiunii pentru legea în cauză. Prin prezenta declaraţie politică, solicit şi o replică din partea conducerii diplomaţiei româneşti. Bazându-mă pe cultura diplomatică şi excelentele cunoştinţe în materie de drept internaţional pe care le au, desigur, capii Ministerului de Externe, îi provoc să îmi răspundă la o întrebare, pe cât de simplă, pe atât de arzătoare: în care ţară europeană reprezentanţele celor două ţări şi-au mai permis să dea asemenea indicaţii, mai ales pe o temă atât de sensibilă cum este puterea judecătorească? Trebuie să remarc şi personalizarea evidentă din textul domnului Quinton Quayle. Citez: "Unii peşti mari se zbat să scape din plasa justiţiei". Nu trebuie să fii un analist prea fin pentru a-ţi da seama că singurul "peşte mare" la care se gândeşte orice om din ţara asta este Adrian Năstase. În acest context, necesitatea unei explicaţii şi a unor precizări din partea excelenţei sale, domnul Quinton Quayle, devine imperioasă; este evident, afirmaţia sa este interpretată în sens nefast pentru Camera Deputaţilor, condusă de implicit-numitul Adrian Năstase, aducând deci un prejudiciu de imagine evident întâiului for legislativ al ţării. În speranţa că în altă ocazie tânărul ministru al externelor şi echipa sa vor interveni prompt pentru a lămuri asemenea situaţii, fără a fi nevoie de interpelări parlamentare, îi asigur de toată stima şi susţinerea mea vizavi de orice efort depus pentru întărirea relaţiilor diplomatice ale României. Evident, în spiritul marilor înaintaşi într-ale diplomaţiei şi promotori ai demnităţii României: Vasile Alecsandri, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu sau Ştefan Andrei. Mulţumesc.
|