Parliamentary debates

Domnul Alecsandru Ştiucă:

"Sponsorizaţi olimpicii, domnule ministru!"

Organizarea în acest an a olimpiadelor şcolare naţionale la disciplina Limba şi literatura română, pentru clasele a V-a şi a VI-a, reprezintă o acţiune cu un potenţial educativ remarcabil. Interesul pentru performanţele elevilor dotaţi s-a concretizat, de-a lungul timpului, în rezultate de excepţie la nivel naţional şi internaţional.

Din nefericire, avem darul de a elabora proiecte măreţe, pe care le compromitem prin abandon. Bucuria iniţiativei mai sus semnalate este umbrită de condiţiile precare în care Ministerul Educaţiei şi Cercetării organizează un concurs naţional, neasigurându-se fondurile minime necesare. Inspectoratele şcolare nu dispun de fonduri, şcolile au resurse modeste (constituite de regulă din contribuţii ale părinţilor), iar profesorii care au elevi "promovaţi" la faza naţională şi-au creat o problemă suplimentară: strângerea fondurilor pentru deplasare (inclusiv bani pentru premiul care se va acorda).

Domnului ministru al educaţiei şi cercetării îi scapă (involuntar sau într-o originală judecată proprie) că acei 5% din PIB pentru învăţământ pe 2006 sunt suficienţi pentru a demara (stupoare!) Reforma în învăţământ. Nu e o surpriză că fiecare ministru socoteşte că Reforma începe cu mandatul său! Despre ce Reformă poate fi vorba când vă aflaţi în imposibilitatea de a asigura, în mod normal, banii pentru un concurs şcolar la care participă cei mai merituoşi elevi din învăţământul românesc.

Aşteptăm, totodată, momentul în care opinia publică românească şi europeană va reacţiona vehement la tratamentul discriminatoriu la care sunt supuşi aceşti copii de excepţie, cărora dumneavoastră le puneţi condiţia să aducă bani pentru propriul premiu, pentru transport...

Aţi promis, domnule ministru, condiţii mai bune pentru învăţământul românesc, dar din păcate nu reuşiţi să depăşiţi nici măcar nivelul penibilului. Veniţi în şcoli la sfârşitul anului şcolar şi veţi constata cum părinţii vin cu câteva cărţi cumpărate pentru premiul propriilor copii şi cum, culmea ipocriziei!, directorul şcolii, învăţătorul sau dirigintele oferă aceste cărţi în numele şcolii, adică al dumneavoastră, ca recunoaştere a eforturilor depuse de şcolari.

Este grav şi ruşinos ca şcoala românească să nu aibă resurse să recompenseze munca, inteligenţa şi performanţa.

Şi această neputinţă nu este a şcolii în sine, ci a celor care temporar acceptă demnităţi pe care nu le pot acoperi prin efort şi competenţă.