Parliamentary debates

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică intitulată "Şcoala şi politica".

Mereu "repetabila povară" a ciclicităţii unor întâmplări ale vieţii noastre face să se estompeze de multe ori semnificaţia lor. Sau, poate, rămânând în sfera banalului, pur şi simplu noi le acordăm o pretinsă semnificaţie, pentru a putea marca trecerea timpului şi experienţa acumulată.

Pentru mine, parcă din totdeauna şi pentru totdeauna în septembrie începe şcoala. Nu este o continuă reamintire, nu este nici nostalgia pentru anii trecuţi, este pur şi simplu sentimentul unui început ce exprimă bucuria viitoarelor noutăţi, acum doar bănuite, şi - mai ales - dorinţa de a le afla.

Şi tot în septembrie, într-un ciclu constituţional de data aceasta, începe o nouă sesiune parlamentară. Poate nu este întâmplător ca aceste instituţii atât de diferite să-şi suprapună măcar momentul de reluare a activităţii.

Ambele sunt destinate să formeze şi să proiecteze pentru viitor o naţiune, prin educaţie sau prin lege, de ambele depinzând soarta acestei naţiuni.

Şi atunci, să nu uităm că dascălii noştri ne-au pregătit pentru ce trebuie să facem acum. Datorită şcolii, toate au căpătat în viaţă un sens şi o perspectivă. Am învăţat principii şi legi, am tocit teoreme şi declinări latine.

A venit momentul să înţelegem de ce am învăţat toate acestea. Toate s-au ordonat şi mai ales s-au sintetizat în modul în care gândim şi acţionăm în viaţă. De aici şi neliniştea mea la acest început tumultuos de sesiune parlamentară. Oare să fi uitat tot ce am învăţat în mereu reluatul septembrie al studiilor noastre? Oare nu am înţeles nimic sau, dacă am înţeles, am înţeles oare bine? Se poate demonstra că tehnic este posibil, dar tot atât de bine se poate demonstra că este lipsit de sens.

Legile menite să asigure dezvoltarea în timp a naţiunii, prin coagularea ei şi perspectiva stabilă pe care o conferă, pot deveni un teritoriu al nisipurilor mişcătoare pe care nimic nu este sigur. Ceea ce astăzi este profitul numai unor persoane - în nici un caz colectivităţii - mâine se poate întoarce împotriva lor.

Într-o continuă şi sterilă mişcare a oamenilor - numai pentru interese de moment -, orice va însemna evoluţie pe planul vieţii politice şi sociale se va opri.

Principiile şi legile ştiinţelor exacte şi ale ştiinţelor naturale au fost aduse, prin studii îndelungate, aproape la gradul de a fi imuabile şi, în orice caz, definitorii în timp. Noi am acumulat numai finalitatea unei imense şi laborioase activităţi de secole ale umanităţii.

Este timpul să gândim ca şi legilor fundamentale ale vieţii sociale să le dăm aceeaşi valoare. Unele dintre ele există. Exemplul Codului Civil napoleonian, în vigoare şi astăzi după 102 ani, având rădăcini viguroase în Dreptul Roman milenar, îmi este cel mai la îndemână. Câte din legile noastre vor rezista măcar 10 ani? E păcat că am uitat definiţia şi scopul legilor. E păcat că am uitat să aplicăm principii simple care, din principii ale ştiinţelor, devin principii de viaţă.

Este bine că e septembrie şi încep şcolile. Şi sesiunea parlamentară. Va trebui să mai învăţăm ceva. Ca să nu rămână unii dintre noi repetenţi.