Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Declaraţie politică: "Premierul Emil Boc dezinformează prin omisiune şi nu cunoaşte legislaţia europeană"

Premierul Emil Boc a emis săptămâna trecută OUG nr.103/2009 prin care modifică Legea nr.3/2000 (Legea referendumului). Nu comentez acum fondul acestui act normativ, pentru că deja mass-media, precum şi numeroşi analişti politici au criticat sever modificările aduse Legii referendumului şi, sunt convins, ultimul cuvânt îl va avea Curtea Constituţională.

Mă opresc însă asupra unor aspecte trecute cu vederea de opinia publică şi care demonstrează modul în care primul ministru al României şi colegii săi din PD-L înţeleg să facă politică.

Nimeni nu a acordat vreo atenţie expunerii de motive din preambulul Ordonanţei de urgenţă nr.103/2009. Cine o va analiza însă cu atenţie, va ajunge la următoarele concluzii: 1. premierul Emil Boc este de rea-credinţă pentru că încearcă să inducă în eroare Parlamentul; 2. premierul Emil Boc fie nu cunoaşte documente europene de maximă importanţă, fie dezinformează cu bună-ştiinţă.

În expunerea de motive, unul dintre argumentele emiterii OUG nr.103/2009 îl constituie faptul că modificarea Legii referendumului s-a mai făcut prin patru ordonanţe de urgenţă. Premierul Emil Boc enumeră cele patru ordonanţe, dar nu face nicio referire la motivele adoptării lor.

Ce nu ne spune primul ministru Emil Boc? Prima ordonanţă pe care o aminteşte - 92/2003 - era, ne place sau nu, justificată, pentru că se referea la referendumul pentru revizuirea Constituţiei şi în cazul respectiv chiar exista o condiţionare a factorului timp (prevederile Legii referendumului privind consultarea populară pentru revizuirea Constituţiei conţin o serie de termene care nu pot fi încălcate).

Cele două ordonanţe - 27/2007 şi 34/2007 - emise de Cabinetul Tăriceanu II au fost şi ele justificate. Ambele aveau drept obiect referendumul pentru demiterea şefului statului, în acest caz Legea 3/2000 stabilind termene şi date precise care pot genera situaţia de urgenţă. Nu în ultimă instanţă, mai trebuie menţionat că ambele ordonanţe de urgenţă din anul 2007 nu aveau nicio legătură cu fondul Legii nr.3/2000, ci se refereau 100% la o serie de aspecte de ordin tehnic, unul dintre acestea vizând măsuri de prevenire a votului multiplu.

O singură ordonanţă de urgenţă - 99/2005 - poate fi într-adevăr considerată ca fiind inoportună. OUG nr.99/2005 nu era condiţionată de factorul timp, de nicio stare de excepţie, deci nu se justifica. De ce a fost atunci emisă? Răspunsul la această întrebare este foarte simplu, dar incomod pentru premierul Emil Boc. Ordonanţa a fost emisă la solicitările repetate ale unor miniştri din PD, pentru a mări atribuţiile preşedintelui Traian Băsescu (că şeful statului a vrut atribuţii nelimitate, este altă poveste) în cazul organizării unui referendum de interes naţional. Premierul Tăriceanu şi miniştri liberali au acceptat la vremea respectivă soluţia propusă de PD deoarece nu se dorea o fracţiunea în coaliţie - premise existau deja, Traian Băsescu începuse torpilarea PNL prin reactivarea lui Theodor Stolojan - într-o perioadă dificilă pentru ţară generată de inundaţii. Oricum, în cele din urmă, ordonanţa a fost respinsă de Parlament.

Premierul Emil Boc mai invocă sprijinul emiterii ordonanţei şi prevederile unei rezoluţii ale Comisiei de la Veneţia, care ar da dreptul susţinerii referendumului în cazul în care Parlamentul nu se pronunţă într-un termen dat. Domnul Emil Boc uită însă să facă referire şi o altă prevedere fundamentală a Comisiei de la Veneţia, şi anume că "Aspectele fundamentale în materia dreptului referendar nu trebuie să poată fi modificate cel puţin un an înainte de referendum". Cu alte cuvinte, se precizează expres că regulile nu trebuie schimbate în timpul jocului. Adică exact ceea ce a făcut guvernul Boc.

Un ultim argument în favoarea emiterii OUG nr.103/2009 îl reprezintă: "interesul public" şi faptul că ar constitui "o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată". Din nou primul ministru dezinformează şi dă dovadă că nu este la curent cu prevederile legislaţiei europene. "Interesul public" la care face apel premierul Emil Boc l-ar constitui eliminarea unei Camere a Parlamentului. Dar acelaşi Emil Boc (mă rog, în calitate de executant necondiţionat al dispoziţiilor preşedintelui Traian Băsescu, dar în documente va rămâne semnătura premierului, nu a şefului statului) uită - sau nu ştie (în ambele situaţii este foarte grav pentru un prim-ministru) - că din 2013 vom fi cvasiobligaţi de Uniunea Europeană să avem parlament bicameral (prin Tratatul de la Lisabona). În ceea ce priveşte situaţia "extraordinară", ea pur şi simplu nu există. Pentru că eventuala trecere la un parlament unicameral se face prin revizuirea Constituţiei, iar aşa ceva nu cred că este posibil mai repede de anul 2011. Cel mai devreme.