Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Arion, are cuvântul.

Domnul Viorel Arion:

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "1 Octombrie - Ziua Internaţională a Vârstnicilor".

Prin Rezoluţia ONU 45, din 1 iunie 1991, s-a hotărât ca ziua de 1 octombrie, să devină Ziua Internaţională a Vârstnicilor. În 1998, Naţiunile Unite au declarat perioada 1 octombrie 1998 - 1 octombrie 1999 ca Anul Internaţional al Persoanelor Vârstnice.

Pare paradoxal, dar toata lupta noastră de zi cu zi are pentru cei mai mulţi dintre noi acelaşi final: vârsta a treia.

Despre bătrâneţe, Cicero spunea: "Urmărindu-ne în fugă, nu demult copii, nu demult tineri, pe negândite ne-a ajuns din urmă."

Până mai ieri, locomotive ale societăţii în care trăim, bătrânii de azi îşi doresc ceea ce îşi doresc toate persoanele în vârstă din lume: bătrâneţi liniştite, sănătate, căldură sufletească, atenţie din partea concetăţenilor.

E datoria societăţii, a fiecărei societăţi să aibă grijă de bătrânii ei. Lor, societatea le datorează existenţa însăşi, fără ei nimic din ceea ce este nu ar fi existat.

Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, România a început un proces continuu de schimbare a politicilor, obiectivelor, principiilor şi reglementărilor comunitare în toate domeniile, în vederea asigurării unei dezvoltări socio-economice de tip european. Unul dintre domeniile vizate a fost şi este cel al protecţiei sociale a persoanelor vârstnice.

Interesele şi nevoile specifice populaţiei vârstnice din România au fost abordate, de cele mai multe ori, cu accent principal asupra sistemului de pensii, în detrimentul altor aspecte, cum ar fi: marginalizarea socială, abuzurile, riscul crescut de îmbolnăvire, dependenţa de ajutorul semenilor, dobândirea unor dizabilităţi. Problematica specifică vârstnicilor este una complexă, care presupune politici adecvate, cu atât mai mult cu cât evoluţia demografică indică o creştere semnificativă a segmentului de populaţie vârstnică pentru următoarele decenii.

Conform unor studii recente, vârsta medie a populaţiei europene va evolua de la 39 ani, în 2000, la 48 ani în 2050. Procentul persoanelor de peste 60 de ani va depăşi actuala valoare de 21%, ajungând la 33%, în timp ce procentul tinerilor sub 15 ani se va diminua de la 23% la 19%.

În România, prin Hotărârea nr. 541 din 9 iunie 2005, s-a aprobat Strategia naţională de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice.

Strategia naţională de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice a fost elaborată în baza Planului Internaţional de Acţiune privind Îmbătrânirea, şi a Declaraţiei Politice de la Madrid, dar şi în baza altor documente programatice, recomandări sau angajamente internaţionale recunoscute şi ratificate de către ţara noastră, cum ar fi: Carta Socială Europeană, Tratatul de la Amsterdam...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

Mai există un coleg de-al dumneavoastră. Aţi depăşit trei minute. O să vă rog frumos, să-l lăsaţi şi pe colegul dumneavoastră.

Domnul Viorel Arion:

O singură frază, domnule preşedinte.

...Carta Drepturilor Fundamentale, Codul European de Securitate Socială, Recomandarea Comitetului de Miniştri nr. R(87) privind constituirea Grupului de legătură pentru depistarea şi supravegherea problematicii persoanelor vârstnice, Recomandarea Consiliului Europei nr.92/442/CCE, Recomandarea Comitetului de Miniştri nr.R(94)14, Recomandarea Consiliului Europei nr. 1428(1999)1 "Viitorul cetăţenilor vârstnici: protecţie, participare, promovare", Recomandarea Consiliului Europei nr.R(98)9 privind dependenţa.

Pentru asistenţa socială destinată persoanelor vârstnice e nevoie în continuare de:

• construcţia de noi cămine şi modernizarea celor existente;
• realizarea unor servicii socio-medicale integrate;
• sprijinirea instruirii şi formării personalului care furnizează servicii de îngrijire la domiciliu;
• elaborarea standardelor de calitate în domeniul serviciilor de îngrijire la domiciliu;
• dezvoltarea cadrului instituţional şi organizatoric care să permită implementarea serviciilor de îngrijire la domiciliu (reţea de centre comunitare integrate cu unităţile de asistenţă medico-socială);
• dezvoltarea unor programe destinate prevenirii situaţiei de dependenţă şi creşterea implicării persoanelor vârstnice în viaţa socială;
• stabilirea de parteneriate cu autorităţile administraţiei publice locale pentru dezvoltarea serviciilor sociale de tip comunitar;
• sprijinirea organizaţiilor civile şi a cultelor religioase furnizoare de servicii de asistenţă socială destinate persoanelor vârstnice fără familie.

România trece printr-o perioadă dificilă din punctul de vedere al vieţii şi al posibilităţilor de sprijin material al vârstnicilor.

În concluzie, situaţia materială a pensionarilor actuali şi a celor viitori nu poate fi privită doar din perspectiva valorii pensiei medii, ci trebuie avute în vedere toate aspectele care concură la stabilirea nivelului lor de trai.

Criza economică pe care o traversăm nu trebuie în niciun caz să ne facă să uităm problemele vârstnicilor. Instituţiile statului, societatea civilă, au datoria ca acum, la greu, să manifeste o atenţie sporită pentru această categorie, mai vulnerabilă în faţa crizei decât orice categorie socială.