Parliamentary debates

Domnul Constantin Eugen Uricec: "Companiile de stat nu trebuie să mai scape de reformă"

Trebuie să recunoaştem că efectele negative ale crizei economice internaţionale nu au fost resimţite în mod egal de toţi cetăţenii. Pentru unii cetăţeni, ca agenţi economici, ultimii ani au însemnat fie pierderi financiare foarte mari, fie chiar abandonarea afacerilor şi declararea falimentului. Pentru alţi cetăţeni, ca simpli angajaţi, anii grei care au trecut au echivalat cu reducerea substanţială a veniturilor salariale, cu renunţarea la anumite planuri de viitor sau în cel mai rău caz cu şomajul.

Din fericire, în mai toate economiile contemporane există aproape întotdeauna categorii de angajaţi sau agenţi economici pe care nu numai că nu-i afectează criza economică, ci chiar îi ajută să treacă peste ea cu zâmbetul pe faţă. Sunt fie angajaţi bine instruiţi, fie angajatori care se adaptează rapid la provocările pieţei şi ştiu să-i răspundă acesteia pe măsură.

Din nefericire, în economia românească un anumit spectru al companiilor de stat au continuat să se comporte în plină criză economică ca şi cum boom-ul economic încă nu ar fi plecat de la noi. Şi uite aşa, managementul neperformant al acestor companii, reflectat în primul rând în profitabilitatea lor şi mai ales în îndeplinirea tuturor datoriilor fiscale, au zdruncinat mult prea puternic economia românească.

Nu cred că vreun membru al Parlamentului României este străin de faptul că, în vreme ce Guvernul României s-a străduit să restructureze cheltuielile guvernamentale, majoritatea companiilor comerciale cu capital de stat au angajat cheltuieli exagerate şi nu cum s-ar crede pentru retehnologizare sau creşterea productivităţii, ci pentru maşini de lux, vacanţe exotice pentru membri managementului neperformant sau salariile exorbitante ale acestora.

Câţi dintre cetăţenii români şi, de ce nu, dintre politicienii români cunosc faptul că aceste companii neperformante ale statului român produc anual deficite bugetare uriaşe, denumite de economişti şi deficite cvasifiscale, care blochează disponibilităţile guvernamentale în materie de investiţii?

Nu putem să ignorăm faptul că primii care au suferit după urma crizei economice şi s-au restructurat cu mari sacrificii au fost agenţii economici privaţi. Au urmat apoi sacrificiile făcute de către angajaţii plătiţi din fonduri publice, sacrificii ale căror ecouri încă se mai fac simţite. Cred cu putere că reforma trebuie să se îndrepte acum şi asupra companiilor de stat.

Am văzut la sfârşitul săptămânii trecute că graţie unui dialog social consistent s-a ajuns la decizia ca într-un orizont de timp să se restructureze numărul de angajaţi din aceste companii. Este vorba de o estimare de circa treizeci de mii de salariaţi la nivel naţional. Sunt de acord că este un pas important, dar nu trebuie să fie singurul.

Nu cred că numai supradimensionarea cu personal este problema sustenabilităţii acestor companii. Problemele care macină aceste companii sunt mult mai complexe şi trebuie analizate mult mai riguros.

De exemplu, sunt companii de stat care pot merge foarte uşor către privatizare directă sau prin intermediul bursei de valori şi pot profita de rigurozitatea managementului privat.

Sunt alte companii care, prin dimensiunea lor de securitate şi strategie naţională, nu pot fi lăsate la dispoziţia deciziilor private. Sunt semnale că ar exista încă probleme care ţin în continuare de sfera penală, prin intermediul acelor firme de tipul "căpuşă" de care economia românească nu a scăpat încă.

Cred că am depăşit cu toţii etapa istorică prin care a trecut România şi care se rezuma la sintagma "Nu ne vindem ţara!". De asemenea, cred că am învăţat din lecţia dură a ultimilor douăzeci de ani că unul dintre cei mai neperformanţi agenţi economici rămâne statul, oricare ar fi acesta. Nu fără logică, statele performante ale Europei s-au retras treptat din economie, lăsând la latitudinea agenţilor economici privaţi rolul reglării pieţei şi consolidării competiţiei.

Trebuie să fii orb să nu vezi că tot acest spectru încă uriaş de companii cu capital de stat este o sursă permanentă de corupţie, de ineficienţă, de risipă şi, la fel de periculos, de afectare a concurenţei libere de piaţă.

Mi-e greu să cred că în această competiţie europeană extrem de puternică, pe calea consolidării fiscale, România poate ieşi învingătoare dacă nu începe să reacţioneze. Acum este momentul!

Momentele dificile nu au adus cu ele numai efecte negative asupra unor largi categorii de persoane, ci şi provocarea restructurării, reanalizării performanţelor economice şi relansării pe temelii mult mai solide.

Cred cu putere că anul 2011 reprezintă un moment ce nu poate fi ratat! Cred că anul 2011 trebuie să introducă în dicţionarul companiilor de stat cuvinte precum: performanţă, recunoaştere, responsabilitate, competitivitate şi profitabilitate!