Parliamentary debates

Domnul Vasile Popeangă:

"Negocierea oportunităţii aplicării legii"

S-a pus, în ultima vreme, problema periculoasă şi total nedemocratică, chiar ilegală de negociere a oportunităţii aplicării legii. Interesant este cum această iniţiativă vine tocmai din partea celor care "şi-au luat ţara înapoi" şi care declară că vor - culmea! - o presupusă normalitate...

În urma încălcării repetate şi recente a prevederilor constituţionale de către Traian Băsescu, a venit (iniţial din partea domnului Tăriceanu, ulterior tot mai mulţi fiind de acord cu aceasta) propunerea perfect legală de suspendare a celui care încă mai ocupă fotoliul de la Cotroceni. Căci, asta ar fi fost normalitatea pretinsă de cei care o clamează atât, însă doar în interesul lor electoral. Ce a putut vedea o ţară-ntreagă? Că PNL-ul, colegul nostru de luptă antibăsistă, acum frate de cruce cu exponenţii băsismului, a-nceput să dea cu normalitatea-napoi: hai, măi, să-1 lăsăm în pace, mai are câteva săptămâni doar, problema nu mai e o prioritate, nu e momentul oportun (justificare folosită înainte de alegerile prezidenţiale) ş.a.m.d.

Cum parcă nu era suficientă aplicarea opţională şi arbitrară a legii în regimul Băsescu, şi la recent alesul preşedinte se pune problema oportunităţii aplicării legii, începând de la situaţia de posibilă incompatibilitate. Se trage de timp şi se pasează cartoful fierbinte de la o instanţă la alta, până să intre Iohannis cu puteri depline în mandat, pentru că se ştie că după aceea devine un soi de Dumnezeu pe pământ şi nu mai poate fi atins de justiţia oamenilor, chiar dacă dă cu maşina peste 100 de copii pe trecerea de pietoni. Deci, iarăşi nu este momentul să se aplice legea, indiferent de rezultat: se trage de timp cu orice preţ.

Să înţelegem că, dacă s-ar fi aplicat legea ca la carte, cu celeritate adică (la alţii s-a putut şi a fost politically correct!), ar fi existat posibilitatea legală ca să nu mai ajungă Iohannis preşedinte? Că a mai apărut un curent în sprijinul ideii acesteia... Vezi, Doamne, că şi dacă ar fi declarat incompatibil, Iohannis tot trebuie să-şi ducă mandatul de preşedinte până la capăt, c-aşa a decis poporul! Greşită logică şi tot bazată pe ideea negocierii oportunităţii aplicării legii! Cu atât mai periculoasă este această idee venind din partea unor jurişti, deoarece, dacă s-ar fi aplicat legea cu celeritate, electoratul ar fi fost avizat şi ar fi votat în cunoştinţă de cauză -asta dacă ar fi avut dreptul să candideze, pentru că, din postura de incompatibil, acest drept îi era suspendat pentru un număr de ani! Nu e OK ca Iohannis să îşi ducă astfel mandatul până la capăt, întrucât 1-a obţinut prin înşelarea voită a electoratului care, dacă ar fi fost avertizat de către justiţia zisă independentă, ar fi ales pe cineva mai competent şi mai onorabil ca să îl reprezinte.

Faptul că electoratul, indiferent în ce proporţie, s-a pronunţat, s-a dovedit a nu fi un impediment în calea aplicării legii, existând precedentul de la referendumul din 2012, când votul a aproape 7,5 milioane de electori a contat mai puţin decât o ceapă degerată şi, cum zic românii, ce ţie nu-ţi place... Deci, iată cum nici în acest caz negocierea oportunităţii aplicării legii nu este nici în interesul justiţiei, nici în interesul acestei naţii, ci doar în interesul restrâns al unora care vor totul în România: toată puterea, toţi banii, tot tupeul...

Ar fi de dorit să i se amintească domnului Iohannis că, dacă tot e amator de normalitate, ar fi bine să cunoască şi ce-nseamnă noţiunea. Astfel, nu cred că ar fi rău de ştiut dacă domnul Iohannis consideră normal ca pe ca mai înaltă treaptă a unui stat - cea pe care s-a căţărat ca preşedinte - să stea un om care ignoră legea sau care acceptă ca aceasta să ţină cont de oportunităţile politice ale momentului şi ale subiectului.

Lăsând la o parte legile mărunte, să ne referim la Constituţie. Una dintre prevederile acesteia este şi aceea că preşedintele trebuie să fie echidistant politic şi că este preşedintele tuturor românilor. Cu alte cuvinte, promovarea şi încurajarea căderii guvernului ca să vină la putere un alt guvern, obedient Cotrocenilor, nu face parte dintre atribuţiile constituţionale ale preşedintelui, ba dimpotrivă. Doborârea Guvernului României nu e treaba locatarilor de la Cotroceni, căci aşa cum preşedintele este al ţării, şi guvernul este la fel. Deci, ne-am căptuşit cu încă un preşedinte care se şterge pe tălpi cu legea fundamentală a României.

Asta înţelege Iohannis prin normalitate? Aşteptăm să o spună măcar clar şi răspicat, dacă tot s-a văzut cu sacii-n căruţă înşelând românii ca să-1 voteze... Până acum, am avut un preşedinte care ura din toate poziţiile să trăim bine. Naţia a luat-o ca pe o urare adresată ei, dar urarea era doar pentru Băsescu şi gaşca lui. Care, s-a văzut, a trăit nu bine, ci extraordinar! Iohannis vrea normalitate. Vom afla în curând şi pe pielea fiecăruia că anormalul va deveni "normalitatea" lui şi care va fi impusă ca noul standard al normalităţii în România. Semne rele noul mandat are...