Parliamentary debates

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Un nou an şcolar... aceleaşi probleme"

A devenit deja o tradiţie în România ca începutul de an şcolar să fie marcat de lipsurile din sistem care umbresc de fiecare dată importanţa şi frumuseţea acestei zile. Pe data de 15 septembrie, mai marii din educaţie au reuşit din nou performanţa de a se prezenta în faţa elevilor, a dascălilor şi a părinţilor cu temele nefăcute, lucru care pune la îndoială calitatea învăţământului din ţara noastră. Din păcate, în anul 2014 suntem încă departe de a fi un stat civilizat şi prosper din Uniunea Europeană.

Deşi după 3 luni de vacanţă clopoţelul a sunat din nou pentru trei milioane de elevi şi preşcolari, multe instituţii nu sunt încă pregătite pentru cursuri şi asta deoarece lucrările de renovare din perioada verii fie au fost făcute de mântuială, fie nu au fost finalizate din cauza lipsei de fonduri. Bineînţeles că acestea cad în sarcina autorităţilor locale şi nicidecum în cea a Guvernului, care este preocupat în principal de modernizarea educaţiei şi aducerea ei la nivelul anului 2014, prin introducerea materialelor didactice digitale. Astfel că doar în judeţul Prahova există în prezent 13 unităţi fără autorizaţie de funcţionare (7 grădiniţe cu program normal, 2 cu program prelungit şi 4 şcoli primare şi gimnaziale din Bertea, Călineşti, Lapoş, Comarnic, Buşteni, Câmpina dar şi Ploieşti), unde copiii şi profesorii nu vor putea să îşi desfăşoare activitatea în condiţii decente din cauza spaţiilor subdimensionate şi a grupurilor sanitare neigienizate.

Şi cum o problemă nu vine niciodată singură, anul acesta ne confruntăm cu o premieră pentru învăţământul din ţara noastră, şi anume lipsa manualelor pentru elevii claselor I şi a II-a. Mult mai grav este faptul că nimeni nu îşi asumă vina pentru crearea acestei situaţii fără precedent, reuşind astfel să evidenţieze importanţa pe care autorităţile responsabile o acordă sistemului educaţional. Când declaraţiile optimiste nu mai prind la public, nu ne rămâne decât să fugim de răspundere şi să aruncăm vina de la unii la alţii, ceea ce s-a şi întâmplat în cazul desfăşurării licitaţiei pentru manuale. Nu contest că ideea introducerii noilor materiale didactice este foarte bună, însă modul în care a fost pusă în practică şi competenţa persoanelor care s-au ocupat de licitaţie lasă de dorit, singurii care vor avea de suferit fiind copiii şi profesorii, care se văd nevoiţi fie să lucreze din vechile manuale, fie pe baza sistemului utilizat la clasa pregătitoare.

Din păcate, şi implementarea materialelor electronice a fost tratată superficial, în comparaţie cu importanţa pe care o are în procesul de modernizare şi dezvoltare a şcolii, asupra ei planând încă o serie de întrebări. Acestea privesc în primul rând implicaţiile financiare pe care le presupune, dar şi gradul de pregătire a instituţiilor de învăţământ. Problemele cele mai mari le vor întâmpina cu siguranţă elevii din mediul rural, pentru care Internetul şi calculatorul reprezintă un lux, fiindu-le îngrădit astfel dreptul egal la educaţie prevăzut în Legea nr. 84/1995.

Stimaţi guvernanţi, calitatea educaţiei ne defineşte pe noi ca popor, iar demnitatea unei ţări se dovedeşte în primul rând prin accentul pus pe sistemul de învăţământ, dar şi prin aprecierea acordată dascălilor ce transformă copiii de astăzi în cetăţenii care ne vor reprezenta mâine. Însă modul în care dumneavoastră consideraţi de cuviinţă să răsplătiţi profesorii pentru munca depusă de-a lungul timpului este mai degrabă umilitor, dacă ne raportăm la veniturile acestora care sunt de 15- 20 de ori mai mici decât ale celor din statele membre ale Uniunii Europene.

Soarta acestui sistem care ne-a format şi a dat atâtea valori de-a lungul timpului nu ar trebui să ne fie indiferentă, ci este necesar ca schimbările care se fac să îşi dovedească eficienţa, nu să reflecte superficialitate şi dezinteres total, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea cazurilor de până acum.