Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of March 4, 2003
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.22/2003
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of March 4, 2003 |
Sittings of the Chamber of Deputies of March 4, 2003
| 1. | Intervenţii ale domnilor deputaţi: | ![]() |
|||
![]() |
1.20 | Emil Boc - declaraţie politică despre "subminarea rolului Parlamentului şi derapajul spre dictatura Executivului"; | ![]() |
||
| ................................................ |
|
Domnul deputat Emil Boc are cuvântul, se pregăteşte domnul Marian Ianculescu. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează: "Subminarea rolului Parlamentului şi derapajul spre dictatura Executivului". Potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem legislativ al poporului român. Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvernul Adrian Năstase. În acest moment, asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control şi legiferare în România. Argumente: 1) Practica generalizată a ordonanţelor de urgenţă reprezintă, poate, cea mai importantă modalitate de compromitere a funcţiei legislative a Parlamentului. În 2 ani, au fost emise 416 ordonanţe de urgenţă, adică 416 legi, care ar fi trebuit să fie dezbătute aici, în Parlamentul României, au fost, practic, adoptate de Guvernul Adrian Năstase. 2) Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor, în general. Exemple: a) Codul Rutier. Adoptat de Senat, aflat în dezbatere la Camera Deputaţilor, retras şi promovat prin ordonanţă de urgenţă. b) Codul Muncii. Poate cea mai importantă lege a democraţiei capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea şi amendarea legii. c) Proiectul de Lege privind averile demnitarilor. Depus la Senat în februarie 2002, adoptat de către Senat, adoptat de către Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, blocat în vederea angajării răspunderii de către Guvern. d) Proiectul de Lege privind conflictul de interese. Depus din iulie 2002, depus de colegii liberali, în acelaşi timp, la Camera Deputaţilor, stopat în vederea angajării răspunderii guvernamentale. e) Statutul aleşilor locali. Adoptat de către cele două Camere ale Parlamentului României, blocat din 13 iunie 2002 la votul final al Camerei Deputaţilor, se doreşte probabil o ordonanţă de urgenţă sau o angajare a răspunderii pe acest proiect de lege. 3) Ordonanţele simple, o altă modalitate de sfidare a Parlamentului. Iată, în ianuarie 2003, au fost deja emise 42 de ordonanţe simple, din care 12 sunt ordonanţe de modificare a altor ordonanţe. Nici nu apucă Guvernul să trimită ordonanţele la Parlament, că le şi modifică printr-o altă ordonanţă. Ce formă supremă de sfidare mai poate fi decât aceasta? 4) Premierul sfidează practica întrebărilor şi interpelărilor, deşi a promis personal că se va prezenta să răspundă aici, în faţa deputaţilor, nici până în prezent nu s-a prezentat la Parlament, pentru a răspunde întrebărilor şi interpelărilor adresate de deputaţi şi senatori. 5) Moţiunile simple iniţiate de Opoziţie sunt programate la ore care să nu permită mediatizarea corespunzătoare şi, pe de altă parte, sunt programate luni, în locul şedinţelor întrebărilor şi interpelărilor. Adică, i se dă cu o mână şi i se ia cu două Opoziţiei posibilitatea de a se exprima în Parlament, de a face din Parlament un adevărat for de dezbatere democratică. |
|
Domnule coleg, fiţi amabil, să concluzionaţi. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. 6) Înaintarea de către Premierul Adrian Năstase a peste 1.500 de pagini cu mai puţin de 24 de ore, în vederea unei dezbateri parlamentare, ce reprezintă o formă supremă de sfidare. 7) Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanţe sau, eventual, de ratificare a unor acorduri internaţionale. Legile adevărate sunt, de fapt, dezbătute la Palatul Victoria şi nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acţiunile şi practicile abuzive ale Guvernului României. Palatul Victoria declară război deschis nu numai Palatului Cotroceni, ci şi Palatului Parlamentului. Atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democraţiei, la adresa fundamentelor statutului de drept din România. Mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc, domnule deputat. |



