Parliamentary debates

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Se spune că Europa se opreşte acolo unde se termină autostrăzile. Anul acesta, Europa pare că se împiedică şi de pragul inexistenţei serviciilor publice de utilitate garantată. De aceea, autorităţile române au decretat 2004 anul serviciilor publice, stabilind, cel puţin la nivel teoretic, că li se va acorda prioritate în dezvoltare, în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană.

Ce trebuie făcut pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice şi mai ales pentru dezvoltarea acestora la nivelul întregii ţări sunt preocupările pe care autorităţile române trebuie să le aibă în următorii trei ani, presupunând că în 2007 vom adera la Uniunea Europeană.

Însuşi preşedintele ţării, Ion Iliescu, a recunoscut în discursul pe care l-a rostit la Forumul Naţional al Serviciilor Publice de Interes General, că la nivelul serviciilor publice ne situăm printre ţările slab dezvoltate, pentru că statul este sărac şi nu-şi permite să investească fonduri imense necesare, iar privaţii nu riscă să-şi bage banii într-un domeniu care, după cum susţine preşedintele, nici nu returnează investiţiile în câţiva ani.

Prin fostele regii de stat care au încăput de câţiva ani pe mâinile unor privaţi (de regulă investitori străini) sunt totuşi câteva care nu numai că funcţionează la fel de prost ca înainte, dar aduc şi profituri frumuşele investitorilor care nu s-au grăbit să cheltuiască prea mulţi bani pe ele.

În domeniul apă-canal, de exemplu, cazul Apa Nova din Bucureşti este binecunoscut. Privatizarea nu a adus, neapărat şi o îmbunătăţire a serviciilor sau o rentabilizare a lor. Cel puţin la nivelul populaţiei nu s-a simţit până acum o îmbunătăţire a raportului calitate-preţ. Românii plătesc pentru condiţii minime de trai sume fabuloase, adesea acestea depăşind veniturile unei familii modeste.

Conform statisticii date publicităţii de către autorităţi, în România anului 2003, numai 52% din populaţie beneficiază de apă şi canalizare, 16% au doar apă, iar 32% dintre români nu au nici apă curentă, nici canalizare.

Necesarul investiţiilor în acest domeniu este, numai în mediul urban, de 3,8 miliarde de euro în canalizare şi 2,5 miliarde de euro în aducţiuni de apă. În total, investiţiile pentru staţii de epurare a apei şi canalizare în mediul rural şi urban ar trebui să fie de peste 13 miliarde de euro şi de 6 miliarde de euro pentru alimentare cu apă.

Fondurile existente pentru perioada 2003-2007, deşi par mari, sunt totuşi descurajante comparativ cu necesarul. Se dau ca sigure împrumuturi de 150 milioane de euro pe an, alte 115 milioane provenite din parteneriate public-private, 300 de milioane din granturi europene (fonduri nerambursabile) şi cele mai mici sume: 20 şi 40 milioane de euro de la bugetele locale şi respectiv central.

Cu aceste sume e puţin probabil să atingem standardele europene, cerute pentru integrare, chiar presupunând că banii se vor folosi judicios.