Parliamentary debates

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aderarea României la Uniunea Europeană - tema este mult prea importantă pentru a fi ocolită - este subiectul la ordinea zilei. Totul se reduce la Europa, la lumea civilizată, tot ce se întreprinde se raportează la integrare. Toată lumea vrea aderare, dar foarte puţini sunt cei care ştiu cu adevărat ce înseamnă acest lucru.

Nu avem nici un fel de îndoieli asupra obiectivului: dorinţa de a ne alătura Vestului. Ne-am exprimat speranţa şi am construit un consens naţional, ceea ce nu este de neglijat, având ca obiectiv integrarea în instituţiile euroatlantice.

Eliberată de comunism, România a urmat drumul unei dificile transformări către democraţie, economia de piaţă şi domnia legii. Consensul spectrului politic ne-a permis să ne structurăm reformele, să ne fixăm priorităţile şi să administrăm implementarea lor. Procesul de reformă este în desfăşurare şi nu poate exista nici o îndoială asupra destinaţiei la care dorim să ajungem.

În acest context, îmi vine foarte greu să înţeleg de ce europarlamentarul Arie Oostandler, cel care a propus să se suspende negocierile de aderare ale României, nu înţelege în ruptul capului cum un partid de opoziţie - este vorba de PNŢCD - poate face lobby pentru guvern.

Domnia sa poate n-a auzit nici în Olanda, nici la Bruxelles, de sentimentul naţional, domnia sa poate nu înţelege ce înseamnă cu adevărat pentru România integrarea în Europa. Vreau să cred că viitoarea vizită a domnului Oostandler în ţara noastră îl va ajuta să înţeleagă câteva din particularităţile acestei ţări.

Îmi permit să-i atrag atenţia distinsului meu coleg din Parlamentul European că, pentru România, integrarea în familia europeană înseamnă, în primul rând, un lucru foarte simplu: revenirea la sistemul de valori occidental, de care am fost rupţi cu brutalitate în urmă cu o mai bine de jumătate de veac, prin comunizarea forţată a ţării. Trauma suferită atunci, de proporţii inimaginabile, n-a fost niciodată depăşită.

Chiar şi acum, după 14 ani de la Revoluţie, boala numită comunism nu a dispărut cu totul, reflexe ale ei se mai pot vedea. Comunismul, cu toate nenorocirile sale, a pătruns în structurile intime ale fiinţei naţionale. Vrem să scăpăm de acest cancer, domnule Oostandler, şi de aceea există un consens politic în România în privinţa integrării.

Practic, ne aflăm astăzi la capătul unui proces care a permis României să se desprindă definitiv şi irevocabil de acea perioadă care a însemnat ruperea de evoluţia sa firească alături de familia naţiunilor membre ale comunităţii euroatlantice. Acest proces a însemnat, în primul rând, recuperarea valorilor democraţiei, construirea statului de drept şi a structurilor economiei de piaţă, elaborarea unui set de garanţii constituţionale şi a unui cadru legislativ puse în slujba cetăţenilor României.

Ne aflăm acum într-un moment critic al procesului de negociere, când trebuie să ne concentrăm atenţia asupra progreselor pe care trebuie să le facem în însuşirea şi aplicarea acquis-ului comunitar.

Sunt convins că procesul electoral nu va prevala asupra procesului de negociere. După părerea mea, este mai puţin important cine va conduce această ţară, atâta vreme cât nu se pune în discuţie marele proiect de viitor al României: integrarea europeană şi euroatlantică.