Parliamentary debates

Domnul Miron Ignat:

"22 iunie - ziua invadării Rusiei de către armatele hitleriste"

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Secolul XX a fost unul marcat de evenimente devastatoare pentru întreaga omenire. La început de secol, vechiul continent european a trăit coşmarul primei conflagraţii mondiale, care prin semnarea Tratatului de la Versailles, în 28 iunie 1919, a pregătit omenirea pentru cel mai devastator război mondial din toate timpurile - cel de-al doilea război mondial.

Începutul celui de-al doilea război mondial nu a fost o surpriză pentru liderii statelor europene, căci sfârşitul primului război mondial a constituit doar întreruperea ostilităţilor dintre marile puteri, Franţa şi Germania. A fost poate nevoie doar de apariţia pe scena politică a lui Adolf Hitler pentru ca Europa, şi mai apoi întregul mapamond, să retrăiască coşmarul şi drama unui război.

Prin invadarea Poloniei, la 1 septembrie 1939, Hitler îşi propusese un război rapid. Au urmat ocuparea pe rând a Danemarcei, Norvegiei, Belgiei, Olandei şi Franţei. Războiul în vestul Europei s-a soldat cu eşec o dată cu rezistenţa aviaţiei engleze. Astfel, pe data de 22iunie,Hitler a atacat Uniunea Sovietică, naţiune devastată şi în primul război mondial de războaie, naţiune care a rezistat nu numai ambiţiilor politice şi expansioniste ale lui Napoleon, dar în final a decis soarta celui de-al doilea război mondial, prin victoria împotriva armatelor germane. Armata Uniunii Sovietice de atunci, alcătuită din oameni care îşi apărau ţara, pământul şi familiile, a înfrânt armatele germane, punând astfel capăt celui de-al doilea, şi sperăm ultimul, război mondial.

Să nu uităm, stimaţi colegi, că în focul distrugător al acestui conflict au murit peste 50 de milioane de oameni, din care mai mult de 27 de milioane soldaţi ruşi, care s-au jertfit nu numai pentru eliberarea pământului lor străvechi, dar şi pentru eliberarea teritoriilor a zeci de ţări din Europa.

Mâine, pe data de 22 iunie 2005, se împlinesc 64 de ani de la invadarea Rusiei de către armatele germane. Atât noi cât şi urmaşii noştri nu trebuie să uităm această dată când România a fost târâtă în război - război care a adus suferinţe grele poporului român.

România a fost forţată să intre în acest război după ce a pierdut o treime din suprafaţa ţării şi din populaţie, prin cedarea către Uniunea Sovietică a Basarabiei şi nordului Bucovinei (notele ultimative din 26 şi 28 iunie 1940), prin pierderea părţii de nord-vest a Transilvaniei către Ungaria, prin Tratatul de la Viena din 30 august 1940, şi prin cedarea părţii de Sud a Dobrogei către Bulgaria, după Tratatul de la Craiova din 7 septembrie, acelaşi an.

Poate datorită acestor circumstanţe politice nefavorabile, România a fost forţată să treacă de partea Axei (Germania-Italia-Japonia) şi să lupte împotriva Uniunii Sovietice în perioada 1941-1944.

Însă interesul naţional a primat, România trecând de partea Alianţei, începând cu 23 august 1944 şi până la sfârşitul războiului, pe 9 mai 1945.

Cel de-al doilea război mondial a marcat întreaga omenire prin amploarea forţelor angajate în conflict, prin duritatea şi intensitatea confruntărilor desfăşurate pe pământ, în aer, pe întinderile oceanelor şi mărilor şi în adâncimile lor, prin enormele pierderi umane şi imensele distrugeri materiale, prin multitudinea şi profunzimea consecinţelor asupra evoluţiei ulterioare a lumii.

Stimate doamne, stimaţi domni, secolul XX s-a încheiat, am trecut cu multă speranţă în mileniul III. În ultimii 60 de ani, întregul mapamond a cunoscut o dezvoltare economică constantă, iar ritmul uluitor al evoluţiei tehnologice şi informaţionale ne permite să analizăm şi să prevenim cu maturitate tragediile secolului trecut.

Am sărbătorit, anul acesta, 60 de ani de la victoria împotriva fascismului, victorie care a pecetluit soarta întregii lumi, care ne-a îndrumat, încet şi sigur, pe drumul democraţiei.

România are în faţa ei viitorul. În curând vom intra în marea familie europeană şi vom deveni membri cu drepturi depline în această familie. Depinde de noi toţi să aducem prosperitate, dezvoltare şi pace durabilă ţării noastre încercate de prea multe suferinţe.

Celebrarea victoriei înseamnă şi celebrarea păcii. Să lăsăm istoria să-şi scrie capitolele negre şi să privim cu speranţă şi optimism în viitor.

Vă mulţumesc.