Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Gheorghe Sârb şi, ultimul vorbitor, Anghel Stanciu.

Domnul Gheorghe Sârb:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la reforma justiţiei României, care trebuie să aibă în vedere şi condiţiile în care se desfăşoară actul de justiţie.

În ultima vreme, s-a discutat foarte mult despre reforma sistemului de justiţie din România, punctul maxim constituindu-l asumarea răspunderii Guvernului şi pe pachetul de legi privind re forma sistemului judiciar. Nu doresc să mă refer în acest moment la acest pachet de legi, ci vreau să aduc la cunoştinţa dumneavoastră şi să trag un semnal de alarmă în legătură cu dotarea materială a instanţelor de judecată şi a pachetelor, precum şi starea sediilor în care acestea îşi desfăşoară activitatea.

Consider că reforma în justiţie şi pregătirea acestui sistem de o importanţă crucială în vederea aderării, nu trebuie să presupună numai modificarea cadrului legislativ, ci şi crearea condiţiilor pentru desfăşurarea, în bune condiţii, a actului de justiţie.

Un exemplu negativ, în acest sens, îl constituie Palatul de Justiţie din municipiul Oradea, judeţul Bihor. O clădire veche, de peste 100 de ani, în care-şi desfăşoară activitatea patru instituţii: Tribunalul Bihor, Judecătoria Oradea, Curtea de Apel şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Datorită spaţiului insuficient pentru cele patru instituţii şi a compartimentării acestuia, clădirea Palatului de justiţie este improprie activităţii instanţelor de judecată.

Mai mult de atât, în cazul unor intemperii, sălile de judecată au probleme, iar dotările sălilor cu aparatură modernă este un vechi plan de viitor, frumos, dar care nu reuşeşte să prindă contur. Vă întreb, cum ne putem gândi, cum putem pretinde că avem un sistem ce se apropie de standarde europene, atât timp cât magistraţii noştri îşi desfăşoară activitatea în sălile de judecată şi birouri mici dotate necorespunzător? Cum pot aceşti oameni să reprezinte Statul român şi cum poate acesta să manifeste lipsă de respect faţă de magistraţi, care sunt obligaţi să lucreze în aceste condiţii?

Chiar dacă ar fi să facem abstracţie de importanţa instituţiilor găzduite de această clădire, consider că merită să i se acorde o mai mare atenţie din partea autorităţilor, deoarece reprezintă un punct de referinţă în arhitectura municipiului Oradea şi în patrimoniul arhitectural transilvănean.

Pentru că suntem într-un secol al informatizării, în care folosirea calculatorului este o condiţie indispensabilă pentru o activitate laborioasă, este absolut inadmisibil ca instanţele şi instituţiile publice, în general, să nu aibă în dotare aparatură informatică. Spre exemplu, compartimentul de grefiere şi judecători ai Tribunalului Bihor are în dotare doar două calculatoare. Numărul este insuficient, dacă avem în vedere că sunt aproximativ 20 de judecători şi grefieri de şedinţă.

O situaţie similară întâlnim şi la Judecătoria Oradea, care a fost dotată, în urmă cu mult timp, cu un singur calculator care, în momentul de faţă, prezintă uzură morală ridicată.

Merită, totodată, admiraţia noastră personalul de aici şi, în special, grefierele care, pentru a-şi putea îndeplini sarcinile de serviciu, folosesc calculatoarele proprietate personală.

Din punctul meu de vedere, un bun specialist şi practician în orice domeniu de activitate trebuie să-şi dedice o parte din timp documentării, autoperfecţionării. Ei bine, acest principiu se aplică, cu siguranţă, persoanelor din domeniul juridic, care trebuie să fie permanent la curent cu modificările care au loc în sistemul de drept. Cum putem să pretindem acest lucru din moment ce, spre exemplu, Tribunalul Bihor nu are o bibliotecă de specialitate şi bază de date legislative şi de jurisprudenţă. Despre acces la internet nici nu poate fi vorba. Arhiva unei instituţii de judecată este foarte importantă şi, totuşi, datorită lipsei de spaţiu, Judecătoria Oradea a fost nevoită să adăpostească arhiva în subsolul clădirii iar, în cazul intemperiilor, aceasta este în pericol de a se inunda.

Situaţia nu ar fi fost probabil atât de disperată în cazul în care instanţele ar fi beneficiat de programe informatice şi arhivarea documentelor. Dar, având în vedere lipsa calculatoarelor, aşa cum am menţionat, dotarea cu asemenea soft-uri este de domeniul irealului.

Deşi Ministerul Justiţiei este la curent cu situaţia deplorabilă a Palatului de Justiţie nu a luat nici o măsură până în prezent, iar ceea ce mă intrigă este faptul că sunt judeţe în care sediile instanţelor parchetelor şi unităţilor Ministerului Justiţiei au beneficiat de sprijin financiar al ministerului, judeţul Bihor fiind vitregit.

Cred că am adus destule argumente în faţa dumneavoastră pentru a vă convinge că, atât timp cât nu se investeşte în sediile necesare funcţionării optime a instanţelor şi parchetelor şi în dotarea tehnico-materială a acestora, nu se poate cere calitatea actului de justiţie, iar cei vitregiţi sunt tot cetăţenii, pentru că ei suportă persecuţiile acestei infrastructuri incomplete.

De aceea, trebuie să ne stabilim lista de priorităţi şi să acţionăm concret, concertat, pentru îmbunătăţirea actului juridic românesc, dar şi pentru cei împuterniciţi să-l reprezinte. Să oferim condiţii pentru a putea cere calitate.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.