Parliamentary debates

Domnul Liviu Câmpanu:

"Mass-media şi democraţia"

De fiecare dată când am avut ocazia am apreciat pozitiv rolul jucat de mass-media în dezvăluirea unor informaţii, fapte sau aspecte din diverse domenii, de la sportiv şi cultural până la cel social-economic sau politic.

Aprecierea după care "presa este a patra putere în stat" suferă o serie de comentarii, odată cu noua repartizare a puterii în "statul global". Ierarhia axiologică tradiţională propusă de Montesquieu - autonomia puterilor legislativă, executivă şi judecătorească - cade în faţa evidentei preluări a poziţiei de primă putere de către forţa financiară. A doua putere (a cărei suprapunere parţială cu cea dintâi este astăzi evidentă) este puterea mediatică. Puterea mediatică are trei componente esenţiale: capacitate de influenţă, capacitate de acţiune, factor de decizie. În consecinţă, puterea politică pare a se aşeza pe un loc trei, de neinvidiat.

Libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie sunt statuate în Constituţia României - art.30 şi art. 31.

Ce influenţează calitatea şi natura jurnalismului politic?

• valorile în care crede jurnalistul: adevăr, dreptate, interes public, interes naţional, binele comun;
• valorile proprietarilor mijlocului mass-media: pragmatism, interes financiar, interes politic, dorinţă de putere şi influenţă;
• valorile presupuse că vin din partea cititorilor: obiectivitate, echidistanţă, sinceritate, spirit de solidaritate;
• valorile politicienilor care caută să capteze atenţia prin popularitate şi audienţă pentru a-şi face cunoscute ideile.
• valorile celor care au controlul asupra ziarelor (patronatul din presă) sunt cu totul diferite de cele ale jurnaliştilor. Deşi pretind că respectă adevărul, onestitatea şi virtutea, aceştia urmăresc mai cu seamă să obţină profit şi să facă propagandă pentru un scop anume.

Proprietarii marilor concerne mediatice, alături de directorii şi conducerea de la vârf din instituţiile de presă, aparţin unei categorii de cetăţeni înstăriţi. Afacerile de presă în România şi peste tot în lume aduc venituri uriaşe, care nu se împart decât într-un grup restrâns, influent şi foarte agresiv.

Criticii mass-media occidentale sunt de părere că patronatul din presă este departe de a reprezenta interesul cetăţenesc, în activitatea de presă. De cele mai multe ori, interesul care prevalează este cel financiar, al propriilor afaceri derulate prin intermediul obţinerii încrederii publicului de presă.

Rupert Murdoch, marele magnat de presă, întrebat cândva dacă influenţează atitudinea redacţională a ziarelor pe care le conduce, a răspuns: "În mare măsură. Banii se opresc pe biroul meu. Redactorii mei au contribuţia lor, dar decizia finală îmi aparţine."

Otis Chandler, de la Los Angeles Times, a recunoscut că există permanent un proces de selecţie ideologică, în orice redacţie politică: "Eu sunt director general, eu stabilesc politica şi nu am de gând să mă înconjor cu oameni care nu sunt de acord cu mine".

Proprietarii media exercită permanent o presiune financiară asupra organismului de presă. Mai mult, dacă doresc, aceştia au influenţă asupra ştirilor în sine, asupra celor care sunt angajaţi sau concediaţi la nivelurile inferioare.

Se spune că mass-media este "câinele de pază al democraţiei" - nimic mai adevărat ca acest enunţ - însă în această perpetuă discordanţă de interese dintre jurnalişti şi proprietarii de presă, dintre aceştia şi politicieni, chiar şi dintre aceştia din urmă şi cetăţeni, uneori există riscul real ca acest câine de pază al democraţiei să se transforme într-un maidanez nevoit să sară la gâtul tuturor celor ce-i calcă teritoriul sau îi ameninţă "osul".

Spun aceasta deoarece în România zilelor noastre - deşi CNA-ul "veghează" - există situaţii când grupuri mass-media sancţionează instituţii şi partide politice, ameninţând cu embargoul şi practicându-l doar pentru faptul că angajaţi sau membri ai acestor partide politice uzează de un drept constituţional - acela de a-şi căuta dreptatea în justiţie.