Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă refer, ca de obicei, la o anumită stare de deşertăciune a deşertăciunilor. Tot speră bieţii români să se aşeze odată lucrurile în ţară, în matca normalităţii, dar degeaba.

De la un an la altul, confuzia sporeşte, iar noi orbecăim prin ceaţa groasă a diversiunilor, intoxicărilor şi manipulărilor. Cui foloseşte această permanentă stare de incertitudine şi nesiguranţă? Simplu: jivinelor economiei de junglă, lichidatorilor, faunei ciocoilor noi cu vile, jeep-uri şi bodyguard, care au instaurat aici statul de tip mafiot, un stat ingrat cu oamenii cinstiţi, cu profesioniştii, şi foarte generos cu evazioniştii şi cu devalizatorii economiei.

Ultima speranţă care le-a mai rămas dezmoşteniţilor sorţii, oamenilor simpli sărăciţi şi umiliţi, este intrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Dacă mulţi dintre concetăţeni au înţeles că intrarea pe piaţa comună europeană nu înseamnă că va curge lapte şi miere prin luncile inundabile, ci mai degrabă ne va supune la standarde şi îngrădiri, unii speră că regulile impuse de forurile europene vor face ordine şi se va mai termina cu furatul.

De unde să ştie sărmanii că totul depinde numai şi numai de guvernanţii români, de seriozitatea, de corectitudinea şi, nu în ultimul rând, de patriotismul nostru?!

Altminteri, licitaţiile pentru utilizarea fondurilor comunitare vor fi câştigate tot de cei agreaţi de delegaţia Uniunii Europene la Bucureşti sau de clientela puterii.

Mărturie stă faptul că negociatorii altor ţări şi-au apărat mai bine interesul naţional în dialogul cu Fondul Monetar, cu Banca Mondială, cu NATO, cu Uniunea Europeană, cu alte organisme, şi ca urmare ţările lor o duc mai bine.

Negociatorii români de după 1989 au fost cu toţii nişte apatrizi lacomi, corupţi, superficiali şi total lipsiţi de instinct naţional.

Aşa s-a ales praful de creanţele internaţionale ale României, în valoare de 7,5 miliarde de dolari; aşa s-a ales praful de industrie şi de agricultură, de fondul forestier, de sistemul bancar, de rezervele de aur, de resursele de petrol şi gaze. Negociatorii noştri şi stăpânii lor politici au ieşit din acest joc iresponsabil putrezi de bogaţi, iar ţara trădată, prădată şi jefuită geme de boli şi umilinţă.

Martore la dezastru sunt, nu se poate altfel, şi toate serviciile speciale, în care unii patrioţi au fost alungaţi, iar alţii sunt ţinuţi la cherem, în timp ce apatrizii fac jocuri complice cu haznaua politicii. Cei mai mulţi au muncit în aceste servicii în zadar. Nimeni nu i-a luat în seamă, iar celor mai buni dintre ei, rămaşi săraci, li se scurg ochii după unii colegi de-ai lor, îmbuibaţi, viloşi, chipoşi şi politic-oşi (adică implicaţi în politică, din numbră).

Când vor avea frâiele guvernării forţele naţionale, se va cruci o lume întreagă de ce va ieşi la iveală din arhivele jafului post-decembrist. Atunci să vedeţi CNSAS şi lustraţie pe documente şi fapte concrete. Partea bună, patriotică din servicii a lucrat intens. Să vedeţi de câte puşcării va fi nevoie şi pentru ce figuri legendare! Nu cu 2.000 de locuri, ci poate cu 20.000. Şi toate numai pentru multimilionari în euro.

Cei ce zac acum după gratii pentru o pâine şi un salam vor fi scoşi afară, ca muncitori pe şantierele reconstrucţiei; cei ce au nenorocit milioane de pensionari, de copii şi tineri, de muncitori şi intelectuali vor contribui cu banii şi cu averile lor furate, inclusiv cu cele din străinătate, la reindustrializarea ţării şi la refacerea coeziunii sociale, spulberate în anii de jaf şi anarhie.

Toate dosarele privatizărilor frauduloase, în care nu s-au respectat nici jumătate din clauzele contractuale, într-o singură zi vor fi nule de drept. Să vedeţi atunci, după atâţia ani de ruină şi debandadă, ce bogată e totuşi România şi ce harnici şi demni sunt de fapt românii. Totul depinde de noi şi de ajutorul divin.

Dacă justiţia Monicăi Macovei e o comedie a erorilor, cu justiţia imanentă să nu glumească nimeni. Semnez: Mircea Costache, deputat de Buzău.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.