Parliamentary debates

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Atenţie la aprecierea monedei naţionale!

Leul românesc continuă să muşte lacom din euro şi dolar. Aprecierea monedei naţionale în raport cu două dintre cele mai puternice valute ale lumii trezeşte sentimente amestecate pe piaţa valutară. Pentru că în timp ce unii jucători ai acestei pieţe sunt favorizaţi de scumpirea leului, alţii ies în pierdere: exportatorii mai ales. Şi asta pentru că un leu scump are ca principal rezultat mai puţină competitivitate pentru produsele autohtone desfăcute pe pieţele europene. Importatorii, în schimb, sunt fericiţi, deoarece produsele achiziţionate din străinătate, inclusiv cele pentru consumul românilor, devin mai ieftine. Iar România este câştigată şi ea din acest punct de vedere, deoarece balanţa comercială a ţării cuprinde cel mai mult importuri.

Făcând o analiză complexă a acestui fenomen, de aşa zisă întărire a monedei naţionale, se poate vedea clar că nu cursul leului adânceşte dezechilibrele comerciale, ci faptul că vindem ieftin şi cumpăram scump, că nu avem structuri economice moderne, care să facă produsele noastre competitive, altfel decât prin costul mic al forţei de muncă. Ori de câte ori se apreciază leul, discuţiile şi analizele merg într-o singură direcţie - cea a efectelor negative. Iar principalul răspunzător este făcută Banca Naţională a României, fără a se ţine seama că acum, după aderare, cea care stabileşte regulile jocului în domeniul valutar este piaţa, care recunoaşte doar cursul care se stabileşte prin joc direct şi real.

Banca Naţională intervine doar atunci când se produc dezechilibre majore, care ar afecta buna funcţionare a pieţei. Aşa s-a întâmplat şi în cazul când a aruncat pe piaţă peste 1 miliard de euro, deoarece lipsa leilor datorată plăţilor masive făcute de companii, a vânzării de titluri de stat de către finanţe şi a constituirii de către bănci a rezervelor minime obligatorii, a creat un puternic dezechilibru între cererea şi oferta de lei, care fără această intervenţie ar fi provocat un haos total economiei româneşti.

Normal este ca această creştere a leului să nu provoace puternice dezechilibre pentru ţara noastră, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria, care la un moment dat a ajuns de la o apreciere semnificativă a forinţului la o depreciere însemnată care a afectat şi economia ţării vecine.

Un asemenea pericol ne paşte şi pe noi, dacă ne vom preocupa mai mult de economia nominală decât cea reală, singura capabilă să susţină, pe termen lung, un leu puternic, care ar fi în avantajul tuturor românilor.