Parliamentary debates

Doamna Claudia Boghicevici:

"Mobbingul - un nou termen, noi prevederi legislative cu privire la hărţuirea psihologică la locul de muncă"

Termenul de "mobbing" defineşte o formă de hărţuire psihologică sistematică la locul de muncă. Sunt incluse aici situaţiile în care un salariat este atacat şi stigmatizat de colegi sau superiori prin zvonuri, intimidare, umilire, discreditare şi izolare.

Despre acest fenomen doresc să vă vorbesc astăzi, mai precis despre procedurile prin care putem descuraja şi sancţiona discriminarea şi hărţuirea la locul de muncă.

La nivel european există prevederi precise cu privire la hărţuirea psihologică a angajaţilor, inclusiv prin promovarea acţiunilor adresate specific pe problematica mobbing-ului. Încă din 1989 a fost dată Directiva Consiliului nr.89/391 care conţine prevederi cu privire la problematica siguranţei şi sănătăţii ocupaţionale. Este stabilit aici faptul că angajatorul este responsabil de sănătatea şi siguranţa angajaţilor la locul de muncă, inclusiv în ceea ce priveşte riscul de mobbing. De atunci, statele membre au fost obligate să implementeze această directivă prin dezvoltarea legislaţiei sau prin măsuri nonlegislative, pentru a elimina sau reduce fenomenul de mobbing sau bullying. Şi legislaţia comunitară, articolul 31 din Capitolul privind drepturile fundamentale ale Uniunii Europene, prevede că "Fiecare angajat are dreptul la condiţii de muncă ce respectă sănătatea, siguranţa şi demnitatea sa".

Trebuie amintită existenţa a altor două directive la nivelul Uniunii Europene, în speţă Directiva 2000/43/EC privind implementarea egalităţii de şanse a persoanelor indiferent de originea etnică ori rasială şi Directiva 2000/78/EC ce stabileşte liniile directoare privind egalitatea de tratament în angajare şi profesie.

Recunosc evoluţia, inclusiv în legislaţia din România, a dezvoltării cadrului instituţional pe problematica politicilor de prevenire şi combatere a formelor de discriminare. Astfel, avem OG nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care oferă reperele generale de politică publică în domeniu. Prin HG nr.1194/2001 se înfiinţează Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, având atribuţii specifice în domeniul prevenirii faptelor de discriminare, medierii părţilor implicate în cazul faptelor de discriminare, investigării, constatării şi sancţionării faptelor de discriminare, monitorizarea cazurilor de discriminare şi activităţi de oferire de asistenţă de specialitate victimelor discriminării.

În 2002 este promulgată Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. Cu atribuţii specifice pentru implementarea prevederilor legale în domeniu este înfiinţată Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi. Aceasta funcţionează din aprilie 2005, după ce, în al doilea semestru al anului 2004, a fost adoptată OG nr.84/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, prin care s-a transpus integral şi Directiva 2002/73/ EC de amendare a Directivei 76/207/EEC privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi referitor la accesul la angajare, pregătirea profesională şi promovarea, precum şi la condiţiile de muncă.

Nu avem însă prevederi directe cu privire la fenomenul de mobbing şi combaterea acestor forme de discriminare. Avem doar menţiuni indirecte şi elemente incipiente de adresare prin politică publică. Dacă acum există o puternică legislaţie secundară, cu referire specific la combaterea şi prevenirea formelor de discriminare în domenii profesionale specifice şi pentru anumite categorii de cetăţeni, susţin completarea acestui cadru cu prevederi explicite şi în privinţa mobbingului.