Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Lia Galic.

Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Ionescu.

Doamna Lia-Andreia Galic:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Poate este bine să mai schimbăm registrul atacurilor reciproce şi să ne aducem aminte de vizita în România din luna mai a Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, care a marcat conştiinţa românilor cu puţine personalităţi străine au făcut-o vreodată.

Puţină lume a observat, probabil, că la o dată recent㠖 16 octombrie – s-au împlinit 21 de ani de la preluarea pontificatului de către actualul Papă.

Greco-catolicii din România şi poate toţi creştinii conştienţi de rolul Sfântului Părinte, jucat pe scena mondială în această perioadă, au trăit şi simţit încă o dată un moment de respect şi un gând pios faţă de această mare personalitate.

Este fapt cert că nimeni în lume, ca persoană, exceptându-l pe Preşedintele Ronald Reagen, nu a influenţat atât de considerabil căderea comunismului mondial, totalitar şi anticrist, cum a făcut-o actualul Papă şi că, în parte, îi datorăm şi noi libertatea de care ne bucurăm, ca şi popoarele din toată Europa răsăriteană.

Alături de polonezi, popor nelatin, însă, destinul românilor a fost de la începutul timpurilor moderne mult legat de Roma eternă, prin componenta romană a etnogenezei sale şi prin limba sa latină, în care s-a format şi s-a creştinat, în dependenţă de Roma, şi prin revenirea la această legătură cu unul din centrele civilizaţiei şi spiritualităţii lumii, cu 300 de ani în urmă.

Aici, în Ardeal, îşi are originea Şcoala Ardeleană sau Latinistă, cu centrul său – Blajul. "Spiritul românesc, din care cel ardelenesc este parte integrantă, anevoie va ajunge la o cunoaştere de sine fără de o justă punere în lumină a Şcolii Ardelene Latiniste", spunea Lucian Blaga, poet şi filosof ortodox.

Dependenţa din vechime de Roma, timp de circa opt secole, plus cele trei din lumea modernă, este demnă de pomenit în contextul aniversării amintite, căci Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea este succesorul şi continuatorul Sfântului Petru şi al tuturor papilor ce au urmat şi dăinuit pe vremea formării şi creştinării românilor.

Revenind la pontificatul Sanctităţii Sale, el a relansat mesajul creştin în lume şi marea idee a unităţii Bisericii prin recunoaşterea devierilor de la cuvântul Evangheliei, care au caracterizat istoria îndepărtată şi mai recentă a acestora.

Este primul papă din Europa răsăriteană, primul papă slav, primul papă al epocii moderne împotriva căruia se comite un atentat, cel care organizează în Polonia prima mare manifestaţie publică, în iunie 1979, la nici un an de la preluarea pontificatului său, în care transmite în Imperiul Sovietic un mesaj ce contrazice frontal şi radical sistemul comunist.

Sprijină ieşirea Poloniei din comunism, exclusiv pe cale paşnică. Şi când s-a realizat această ieşire, nu i-a înfierat pe învinşi şi nu i-a încurajat pe învingători să se răzbune.

Este personalitatea care a determinat decisiv succesul Organizaţiei "Solidaritatea" şi numirea primului şef de guvern din blocul sovietic, care nu a fost membru de partid comunist.

S-a apropiat de oamenii simpli şi problemele lor, mai ales de cei suferinzi, săraci şi defavorizaţi, schimbând imaginea despre însăşi instituţia papală.

Pentru a reafirma lumii marile şi eternele adevăruri biblice, în cei 21 de ani de pontificat, Sanctitatea Sa a făcut 88 de călătorii în străinătate, 137 – în Italia, 938 de sanctificări, 284 de sfinţi proclamaţi şi 291 de adunări generale, reunind în total 14 milioane de credincioşi de pe tot mapamondul.

Nici un alt papă din acest veac nu şi-a pus amprenta mai puternic decât Papa Ioan Paul al II-lea asupra lumii din afara Bisericii.

Vă mulţumesc.