Parliamentary debates

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din luna ianuarie, anul viitor intră în vigoare noul Cod al Muncii.

Între 1,5-2 milioane de colaboratori vor rămâne fără baze de angajare. Convenţia civilă, forma cea mai ieftină de angajare, va dispărea odată cu adoptarea noului Cod al Muncii. În plus, plata unor salarii bunicele pe cartea de muncă s-a scumpit în ultima lună, prin creşterea contribuţiei la asigurările sociale (mult discutata în ultima vreme Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr.147/2002).

Codul Muncii seamănă cu o instalaţie de Crăciun pusă pe un brad căruia i-au căzut toate acele. Fondul de garantare a salariaţilor, creşterea bazei de calcul a CAS şi desfiinţarea convenţiilor civile au uscat trunchiul pe care ar trebui să lumineze mai nou poleitul Cod al Muncii.

Faţă de cel din 1972, noul proiect aduce reglementări moderne, adaptate la piaţa europeană, care protejează salariaţii şi le dau o mai mare siguranţă la locul de muncă. Se pune însă problema care salariaţi. Numărul lor a scăzut semnificativ în ultimii ani la 4,5 milioane, faţă de 5,6 milioane de pensionari. Mai mult decât atât, sumele înscrise în cărţile de muncă au scăzut progresiv.

Contractele de muncă au fost în ultimul timp tot mai mult înlocuite cu formele alternative: de la plata din dividendele patronului la crearea de firme, contracte de drepturi de autor, şi, până mai ieri posibile, cunoscutele colaborări. În locul acestora, se prefigurează o posibilă soluţie prin practicarea contractelor cu timp parţial, singurele în cazul cărora taxele sunt mai mici.

Conceput în favoarea angajaţilor, Codul Muncii a fost primit cu un nod în gât deopotrivă de către aceştia şi de către patroni. Şi unii şi alţii realizează că, dacă patronilor le va fi greu, nici salariaţilor nu poate să le fie prea bine.

Fondul de garantare a salariilor prevăzut de Codul Muncii va obliga companiile să anunţe o sumă echivalentă cu triplul fondului de salarii într-un cont al statului.

Oriunde în statele occidentale, firmele constituie un fond propriu pentru situaţii de criză. La noi, acest fond se doreşte centralizat, pentru ca o singură instituţie a statului să controleze aceşti bani. În felul acesta, companiile bun platnice sunt puse să plătească borcanele sparte de cele falimentare. Companiile profitabile sunt sacrificate pentru a acoperi restanţele din economie.

Codul Muncii constituie, în schimb, forme noi ale contractului de muncă - pe durată determinată (până la 18 luni), de muncă temporară (maximum 12 luni), şi contractul cu timp parţial (minimum 2 ore/zi), în cazul căruia contribuţiile sunt reduse.

În funcţie de mărirea salariilor, se desprind următoarele concluzii: 1) acordarea de salarii mari a devenit o practică prohibită în România; 2) pentru salariaţii cu venituri medii, înfiinţarea unei microîntreprinderi este dificilă; 3) noul Cod al Muncii acordă mai mult protecţie salariaţilor cu venituri la minima rezistenţă; 4) pentru prima dată, se introduce munca sezonieră prestată numai prin agent de muncă temporară.

Guvernul şi-a asumat răspunderea pe Codul Muncii, însă s-a ascuns de votul Parlamentului, dar şi al opiniei publice, atunci când au crescut taxele.