Parliamentary debates

Domnul Valeriu Gheorghe:

In luna octombrie a anului trecut am depus o întrebare ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, domnul Ilie Sârbu, cu tema : concurenţa neloială la care sunt supuşi producătorii interni de carne în comparaţie cu importatorii din zonele defavorizate. Intrebarea se referea la Protocolul semnat în iulie 2002 între Ministerul Agriculturii, pe de o parte, şi producătorii interni şi crescătorii de animale, de cealaltă parte. La data aceea vă atenţionam că nu aţi respectat acest protocol şi vă aminteam angajamentul MAAP că de la 1 octombrie 2002 vor dispărea facilităţile acordate investitorilor din zonele defavorizate. Aceste facilităţi au dusla o concurenţă neloială faţă de producătorii interni de carne de porc. Răspunsul domnului ministru a făcut referire la modificarea unui articol din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate.

Acum, crescătorii de porci din România condamnă campania agresivă de intoxicare a populaţiei cu informaţii privind faptul că prin ridicarea taxelor vamale la carne, produsele şi preparatele din carne se vor scumpi cu 20%.

In România se importă carne din ţările CEFTA cu un preţ de 30.000-34.000lei/kg şi din Uniunea Europeană cu 40.000-45.000 lei/kg. Dacă Guvernul Năstase ar ridica taxa vamală la 88,5%, preţul carcasei de porc nu l-ar depăşi pe cel actual, deci aceste informaţii care au inundat mass-media sunt tendenţioase şi vădit împotriva Patronatului Român al Cărnii de Porc.

Pe de altă parte, pe piaţa românească există excedent de carne, deci chiar dacă s-ar mări taxele vamale în această perioadă, preţul cărnii de porc nu ar trebui să urce implicit. Carnea de porc este mai scumpă în România pentru că subvenţiile sunt la ora actuală de 193 EURO/tonă, faţă de 110 EURO/tonă, cât au fost până în luna aprilie, iar prin comparaţie cu Polonia, care are 590 EURO/tonă, ne dăm seama că nici nu putem rezista unei concurenţe pe o piaţă liberă. Toate ţările care ne concurează au o subvenţie în agricultură mult mai mare ca a noastră, deci automat diferenţa de la subvenţie trece în preţ şi este suportată de populaţia României. Dacă ne comparăm numai cu Ungaria, care are prevăzut în bugetul pentru anul 2003 circa 1,1 miliarde dolari, România având o suprafaţă agricolă aproape dublă, are 0,126 miliarde dolari, deci rezultă o subvenţie de 22 de ori mai mică pe unitatea de suprafaţă.

Patronatul Român al Cărnii de Porc are în stoc peste 180.000 capete de porci şi din fluxul de creştere vin alte cantităţi, iar procesatorii nu preiau decât 30.000-35.000 capete lunar, restul fiind asigurat din import.

Dacă nu se vor lua măsuri rapide de revenire la taxa vamală minimă de 45%, nivel ce a fost negociat cu UE, se vor înregistra stocuri enorme de carne în România, aşa cum s-a întâmplat când s-a amânat anularea facilităţilor de import prin zonele defavorizate de la 1 octombrie până la 1 ianuarie, în consecinţă, crecătorii de porci nu-şi vor mai putea vinde animalele din stoc şi vor înregistra pierderi mari sau chiar falimentul.

Investiţiile în creştererea porcilor se consideră investiţii pe termen lung şi produc la randament dupa trei ani de la începerea investiţiei.

Cum am putea susţine acest important sector al zootehniei, dacă nu se cunoaşte politica MAAP pentru următorii trei ani?

Nu se cunoaşte dacă suvenţia la carne se acordă pentru întrega cantitate, dacă se vor acorda subvenţii la animale de reproducţie, la utilaje şi echipamente în anii 2004 şi 2005. Care sunt facilităţile pentru investitorii străini în acest sector?

Dacă nu se iau măsurile necesare de susţinere şi protecţie a sectorului zootehnic şi dacă se taie efectivul de procine din unităţile mari, cum se va asigura carnea pentru populaţie peste doi ani, când se va face simţită criza de acum? După ce vor intra în Uniunea Europeană, ţările care astăzi au subvenţii foarte mari, vor trebui să renunţe la acestea, preţurile vor creşte, iar România va fi dependentă de aceste importuri la preţuri mari.

S-a convenit cu Uniunea europeană ca la data aderării să existe în România un efectiv de 7 milioane capete de porci. In acest moment, avem un efectiv de 4,8 milioane, dar nu vom putea creşte mai mulţi fără un sprijin real din partea Guvernului, nu vom putea păstra numărul locurilor de muncă din sector şi nu va mai exista posibilitatea valorificării produselor vegetale de la producătorii agricoli, dacă sectorul zootehnic va fi decimat.

Fac apel la înţelegerea, acceptarea şi rezolvarea acestor grave probleme din zootehnia românească de către Guvernul României la această dată.