Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ioan Miclea. Se pregăteşte domnul Nicolae Vasilescu. Este? Nu este.

Domnul Emil Crişan. Este? Da.

Deci, după domnul Miclea, domnul deputat Crişan.

Domnul Ioan Miclea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Ungaria Mare - un paradis pierdut".

Lipsa de reacţie la multe evenimente ciudate care se întâmplă în ultimul timp în Ardeal ne dă frisoane şi ne pune pe gânduri.

În zona noastră se plimbă şi fac valuri diferite personaje dubioase, care se comportă de parcă ar fi moşia lor, iar noi, românii ardeleni, am fi nişte slugi nevolnice de care nu merită să ţii seama.

De la o vreme, devine evident faptul că nu pot fi întreţinute relaţii normale cu unii dintre liderii maghiarilor din ţară sau străinătate. Bineînţeles că primul de pe o asemenea listă este Laszlo Tokes, ale cărui pledoarii pentru drepturile maghiarilor până dincolo de orice logică, sunt arhicunoscute.

Despre acest sinistru personaj am atras atenţia în nenumărate rânduri guvernanţilor noştri, dar se pare că de dragul unui protocol de susţinere (efemeră şi nesigură) în Parlamentul României a intereselor PSD de către UDMR, interesele ţării, demnitatea românilor ardeleni sunt mai puţin importante pentru stăpânii noştri de la Putere.

De altfel, acest lucru este confirmat de însuşi Laszlo Tokes, care afirmă că obiectivele Consiliului Naţional al Maghiarilor (obţinerea autonomiei teritoriale, în primul rând) nu pot fi atinse decât cu colaborarea autorităţilor române.

Ştie Laszlo Tokes ceva, se bazează el pe ceva. Altfel, nu ar spune aceste lucruri cu atâta siguranţă. Sincer să fiu, am avut o vagă speranţă că totuşi autorităţile române vor trece peste interesele lor pasagere şi vor pune lucrurile în normalitatea lor firească. Din păcate, lucrurile nu stau aşa. Evenimentele evoluează în sensul împlinirii dezideratelor Consiliului Naţional al Maghiarilor şi teamă mi-e că unii dintre noi se vor mulţumi a domni chiar peste o Românie ciuntită, cu o enclavă maghiară în mijlocul ei. Tokes ne-a ameninţat cu un Kosovo. După cum decurg lucrurile ne apropiem de înfăptuirea lui.

Iată că în sprijinul lui Tokes a venit în zilele trecute la Cluj-Napoca şi fostul premier ungar, care, cu ocazia inaugurării Universităţii maghiare "Sapientia" la Cluj-Napoca, a ţinut un discurs care pe orice politician român normal, cu dragoste de ţară, l-ar fi deranjat cel puţin, dacă nu l-ar fi jignit.

Iată câteva din ideile lui Orban, spuse cu ocazia sus-zisului eveniment:

Orban speră că în viitorul imediat să fie premierul a 15 milioane de unguri, al acelor unguri care "caută fără răgaz Hungaria Magna, Paradisul nostru pierdut", urmând, pe cale de consecinţă să formeze Ungaria Mare.

Din declaraţia lui Orban se poate trage concluzia că, odată intrată în Uniunea Europeană, Ungaria va aduce după sine întregirea a ceea ce el numeşte naţiunea ungară.

Acestea sunt vorbe spuse la anumite festivităţi, poate au şi un scop electoral. Dar ceea ce mi se pare a fi foarte grav şi pentru care acuz autorităţile române este lipsa de reacţie, este faptul că ele au fost spuse în capitala Ardealului, Ardeal care este parte componentă organică şi indestructibilă a României. Acest lucru ar trebui să-l înţeleagă conducătorii noştri.

Fără nici o reţinere, Orban declara că după înfiinţarea, la Cluj-Napoca, a Universităţii Sapientia "această localitate a intrat în rândul marilor oraşe universitare maghiare, cum sunt Debrecen, Budapesta sau Szeged".

Mă întreb şi întreb Guvernul României, Parlamentul ţării, Preşedinţia şi orice mai doriţi, dacă eu, Ioan Miclea, locuitor al municipiului Cluj-Napoca, trăiesc în România, sau, după afirmaţia lui Orban, trăiesc într-un oraş înscris în rândul marilor oraşe universitare maghiare?

Vreau să mai amintesc că, după înfiinţarea Universităţii Sapientia (eveniment pe care l-am salutat din toată inima), UDMR insistă pentru formarea, la Cluj-Napoca, a două facultăţi de stat cu limba de predare maghiară complet separate, idee cu care ministerul de resort de la Bucureşti pare a fi de acord, ignorând complet realitatea din zonă, care arată clar că va fi imposibil ca respectivele instituţii de învăţământ să funcţioneze, din lipsă de studenţi.

În încheiere, aş dori să fac o conexiune între două evenimente ce au avut loc - şi nu întâmplător - în acelaşi timp: domnul prim-ministru Adrian Năstase inaugura, împreună cu actualul premier maghiar, un nou punct de trecere a frontierei, în timp ce domnul Orban îşi debita inepţiile la Cluj-Napoca.

Domnul Năstase nu trebuie să uite că logica "bunul simţ şi cutuma internaţională îl obligă", în cazul dat, să dea un răspuns tranşant domnului Orban. Apoi, trebuie să ştie că simpla atenţionare a lui Tokes că acţiunile sale vizează penalul nu înseamnă că acest ins va ţine seama de avertismentul primului-ministru al ţării al cărui cetăţean este, beneficiind de toate drepturile legale, deşi este omul care emite zi de zi idei care scandalizează o bună parte a populaţiei şi pentru care poate fi condamnat la ani grei de temniţă.

Regret că trebuie să vin în faţa dumneavoastră atât de des cu aceste probleme. O fac însă deoarece lipsa de reacţie a autorităţilor române la declaraţiile, faptele şi pretenţiile unui grup, foarte bine organizat, de extremişti maghiari, împinge Ardealul, tot mai mult spre ceea ce Laszlo Tokes ne spunea, sau mai bine zis ne ameninţa, un Kosovo.

Vă mulţumesc.