Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ráduly Róbert, şi onoarea de a încheia lista declaraţiilor politice revine domnului deputat Metin Cerchez.

Domnul Ráduly Róbert Kálmán:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Iată că, între două vizite de lucru fructuoase, Guvernul a avut, în aplauzele întregii ţări, timp să mai edicteze o ordonanţă de urgenţă, săptămâna trecută, pe 4 septembrie, ordonanţă de urgenţă prin care a completat Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Spun de la bun început că eu nu sunt şi nu doresc să devin avocat. Tocmai de aceea îmi permit, ca o persoană care nu sunt direct vizată de această ordonanţă de urgenţă, să-mi exprim punctul de vedere cu care sper că mulţi colegi, mai ales colegii avocaţi, vor fi de acord.

Această ordonanţă, care este, aşa cum voi arăta până spre final, pur şi simplu un joc de imagine a Executivului, aşa cum, din nefericire, ne-am obişnuit cu toţii, dincolo de mult mediatizata interdicţie legată de asistenţa în instanţe în anumite cauze penale, cu care nu putem să nu fim, până la urmă de acord, cauze penale legate de infracţiuni de corupţie, de trafic şi consum ilicit de droguri, de trafic de persoane, de spălare a banilor, de infracţiuni contra siguranţei statului sau care împiedică înfăptuirea justiţiei, sau infracţiuni contra păcii şi omenirii, are încă trei interdicţii la care, cel puţin eu personal am serioase reţineri.

Prima este legată de posibilitatea ca senatorii şi deputaţii să pledeze în cauze ce se judecă de către judecătorii sau tribunale.

A doua este legată de interdicţia ca dumnealor să pledeze în cauze civile sau comerciale împotriva statului, autorităţilor sau instituţiilor publice, companiilor naţionale sau societăţilor naţionale în care acestea sunt părţi.

Iar a treia, să nu poată să pledeze în procesele intentate împotriva statului român în faţa instanţelor internaţionale.

Mă întreb, şi sper că mă întreb împreună cu dumneavoastră, de ce un biet cetăţean care este nedreptăţit de Executiv, de exemplu, în aplicarea legilor privind retrocedarea bunurilor naţionalizate, sau o biserică tradiţională din România, căreia nu i se retrocedează pe baza legii de către Executiv, prin diferite tertipuri, anumite imobile care i-au aparţinut şi-i aparţin de drept, să nu poată să fie apărată în instanţă de către un coleg sau alt coleg.

Eu cred că Guvernul a greşit flagrant în momentul în care acest text de interdicţii a îmbrăcat de fapt o interdicţie totală pentru colegii noştri avocaţi din Parlamentul României.

De fapt, dacă urmărim şirul acţiunii ordonanţelor şi respectiv asumării răspunderii privind incompatibilităţile din partea Guvernului, vedem că, după ce a reuşit ca managerii, oamenii care au înfăptuit ceva în ţara aceasta şi au ajuns în Parlament, să fie obligaţi să aleagă între exercitarea unui mandat şi realizarea sau continuarea unei existenţe alternative, acum şi avocaţii sunt încarceraţi deopotrivă, alături de ingineri şi economişti care au făcut ceva în viaţă.

Spuneam că nu este mai mult decât o lovitură de imagine, pentru că, dacă citim informarea emisă după şedinţa de Guvern, vedem că interdicţiile pe care le-am enumerat nu privesc cauzele pentru care la data intrării în vigoare a ordonanţei avocaţii încheiaseră contract de asistenţă sau reprezentare, astfel încât să nu fie perturbate raporturile contractuale încheiate sau derulate înainte de apariţia acestor reglementări.

Deci, dacă colegul Iorgovan deja are încheiate 50 de asemenea contracte, dânsul, până la următoarele alegeri, poate să-şi exercite foarte bine calitatea de avocat în procese privind infracţiuni de corupţie, trafic şi consum ilicit de droguri, trafic de persoane sau de spălare a banilor şi aşa mai departe.

Guvernul n-a făcut, din nefericire, decât o aparentă lovitură de imagine, care, în realitate este o nouă lovitură sub centură dată Parlamentului, parlamentarismului din România.

Iată, aş spune, încă o dovadă că nu Parlamentul controlează activitatea Guvernului, ci invers. Şi aş propune, dacă tot se modifică Constituţia, acest lucru, de fapt, pe care îl constatăm în practică, să-l prindem chiar în această Constituţie. Guvernul să fie ales prin vot universal, direct şi secret, iar Parlamentul să fie numit de către guvernanţi, aşa cum a mai fost şi înainte de decembrie 1989, astfel ar renaşte din propria cenuşă, precum pasărea Phoenix, un Parlament nou, multilateral dezvoltat, denumit sau mai bine zis redenumit, rebotezat "marea adunare naţională".

Doamnelor şi domnilor deputaţi, statuile şi stafiile Casei Poporului ne bântuie încă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.