Parliamentary debates

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Observ, din ce în ce mai des, în această sală, oameni pe care nu îi mai pot recunoaşte sau care nu au fost niciodată de recunoscut. De fapt, cred că unii dintre ei sunt adevăraţi cameleoni ucigaşi, crescuţi şi antrenaţi să stârnească panica. Vă spun acum că nu au fost bine antrenaţi... Nu reuşesc decât să stârnească sentimente de milă şi uneori chiar hohote de râs.

Valeriu Stoica, fostul ministru al justiţiei şi fostul preşedinte al Partidului Naţional Liberal, şi Petre Roman, fostul preşedinte al Partidului Democrat, în prezent preşedinte al Partidului Forţa Democratică, sunt doar doi dintre aceşti cameleoni. Iată cine poate să denunţe activitatea actualilor guvernanţi şi să arunce cu noroi în Guvern. Aceşti oameni se referă la problema adopţiilor internaţionale, fără a se uita în urmă şi a vedea perioada 1997 - 2000, când au reuşit să mascheze şi să ascundă propriile acţiuni cu iz penal. Sau poate Valeriu Stoica a uitat cum dosea dosare grele care se refereau la adopţii şi care puteau fi o pată pe obrazul Guvernului de atunci. A uitat, acest om, de toate matrapazlâcurile de care a fost în stare pentru a susţine cauze, dacă le putem numi aşa, care ar fi aruncat în dizgraţie partidul din care făcea parte şi întreaga coaliţie care s-a pretat la gesturi şi acţiuni care au adus grave atingeri imaginii ţării? Iată că, uşor, uşor, încep să se descâlcească iţele aşa-numitei afaceri a adopţiilor internaţionale şi că oamenii care acum guvernează se depărtează clar de acuzaţiile care le-au fost aduse. Credeţi că la fel se va întâmpla şi în cazul în care se vor începe anchete în cazul cameleonilor despre care vorbeam mai înainte?

Nu cred că este nici momentul, nici locul în care să discutăm astfel de chestiuni. Cred, totuşi, că ar trebui ca atitudinea celor care aruncă acum cu noroi să fie una de respect şi să nu îşi mai permită să acuze fără nici o dovadă. Începe să îmi pară rău că am stat, cel puţin ocazional, în aceeaşi încăpere cu astfel de persoane... când ar trebui ca lor să le fie ruşine că şi-au permis să acceadă la funcţii pe care nu le-au folosit decât în scopuri obscure, mizere şi imorale.