Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

"Democraţie românească"

Prestigiosul cotidian "Los Angeles Times" a publicat recent mărturisirile unui senator american aflat în apropierea preşedintelui George Bush. Acesta reproduce declaraţia unui înalt oficial de la Casa Albă: "Când am intrat în Irak, credeam că o să construim o democraţie în stil american. La naiba, aş fi fericit acum şi cu o democraţie în stil românesc."

Aceasta este, într-o formulare succintă, opinia partenerilor din Statele Unite despre modul în care funcţionează, în acest moment, mecanismele democraţiei româneşti. O democraţie a formelor fără fond, în care ideile, instituţiile, valorile sunt numai imitate şi maimuţărite. O democraţie care trăieşte din cuvinte goale, în spatele cărora se ascunde numai o iresponsabilă voinţă de putere. An de an, rapoartele Uniunii Europene şi ale unor agenţii precum Freedom House arată că în România nu există o autentică independenţă a presei, că alegerile şi referendumurile sunt manipulate, că televiziunile servesc interesele puterii, că fondurile europene sunt dirijate spre buzunare particulare. Iar noi am uitat să ne indignăm! Nu mai vrem să înţelegem cât de grave sunt aceste acuzaţii şi cum suntem văzuţi cu adevărat în lume!

Uniunea Europeană ne anunţă că nici în acest an nu suntem capabili să primim statutul de economie de piaţă funcţională şi, în acelaşi timp, Guvernul prezintă cu nonşalanţă o statistică din care rezultă că o ducem cum nu se poate mai bine. La Montreal, la Ţebea, la Arenele BNR, liderii Partidului Social Democrat sunt fluieraţi la scenă deschisă şi, în acelaşi timp, sondajele de opinie prezintă noi creşteri triumfale ale PSD. Chiar nu renunţă strategii puterii, nici în al doisprezecelea ceas, la aceste manipulări puerile? Chiar trebuie românii trataţi ca o masă stupidă, incapabilă de idei articulate, de judecată, de luciditate? Chiar nu este nimeni dispus să oprească mascarada sondajelor de opinie?

În anul 2000, aceste sondaje au sfârşit în literatură pură: au acreditat CDR cu un procent triplu şi au plasat Partidul România Mare cu 200% sub scorul său electoral. Înainte de alegerile locale din acest an, aceleaşi sondaje de opinie au mărit cu 5 sau 10 procente scorul candidaţilor puterii. Frauda a fost din nou demonstrată; şi, iată, acum ea începe de la capăt. Unde încercaţi, de fapt, domnilor sociologi de partid, să duceţi Partidul România Mare? Sub pragul parlamentar? La 2%? La 1%? Şi ce vă opreşte s-o faceţi? Probitatea profesională? Bunul-simţ? Să fim serioşi...

Marea dramă a României de astăzi este cinica "împărţire a teritoriilor" pe care au realizat-o PSD şi fostul CDR, transfigurat acum în Alianţa DA. Aceste formaţiuni politice - singurele responsabile de situaţia din ultimii 15 ani - şi-au unit eforturile pentru a încerca să acrediteze ideea că numai ele există pe scena politică românească. Că, oricât ar fi de rele, sunt singurele variante posibile. Că alte partide nu există. Un aranjament care avantajează ambele părţi: în acest fel, ele îşi predau regulat puterea, închizând ochii la afacerile de corupţie în care sunt implicate în aceeaşi măsură. Conform acestui scenariu, alegătorii ar trebui să se consoleze: din patru în patru ani, ei ar trebui să voteze ştiind că urmează un nou dezastru CDR, o nouă demagogie PSD, şi, de la capăt, o nouă parodie CDR...Aceasta este sumbra democraţie românească despre care vorbesc liderii de la Casa Albă!

Din fericire, un astfel de scenariu nu poate deveni realitate fără acceptul electoratului român. Iar acest electorat nu este, aşa cum cred sociologii şi directorii de televiziune, o masă amorfă. În ceea ce-l priveşte, Partidul România Mare nu poate decât să demonstreze că reprezintă acea alternativă viabilă pe care cetăţenii o aşteaptă. Că există cu adevărat o a treia cale, a celor care nu au guvernat, care nu s-au lăsat niciodată târâţi în scandaluri de corupţie. Anul 2004 nu poate aparţine nici PSD, nici PNL-PD. Aceste formaţiuni au arătat ce pot; sunt uzate, lipsite de idei şi de voinţa unei schimbări reale. Anul 2004 este anul Partidului România Mare! PRM este proaspăt, are programe, are soluţii. Tot ceea ce pretindem este ca acest mesaj să ajungă cu adevărat la populaţie, fără a fi cenzurat de televiziuni rău-platnice, fără a fi distorsionat de gazete ale PSD sau PNL-PD. Aceasta este regula de aur a democraţiei: un drept egal la exprimare. Dar, vai, un astfel de drept nu poate exista în democraţia de tip românesc. În schimb, ori de câte ori vorbim despre eradicarea corupţiei, despre afacerile murdare ale liberalilor, ţărăniştilor şi social-democraţilor, noi suntem anti-democraţi!

În ceea ce mă priveşte, eu cred în maturitatea şi inteligenţa alegătorilor din România. De aceea, nu dau sfaturi şi nu prezint sondaje contrafăcute. Vreau numai să vă întreb dacă credeţi cu adevărat în propaganda care vă asaltează în fiecare zi. Simţiţi în buzunar sau în nivelul de trai creşterile triumfale raportate cotidian? Sunteţi mai săraci sau mai bogaţi decât în urmă cu 15 ani? Credeţi că cei care v-au condus în aceşti ultimi ani vor suferi, peste noapte, o convertire morală, o redeşteptare a conştiinţei? Sau, dimpotrivă, aţi ajuns la concluzia că a venit momentul unei adevărate schimbări?