Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Traian Dobre.

Va urma domnul Vasile Puşcaş.

Uşor, uşor, rezolvăm pe toată lumea.

Domnul Traian Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

O declaraţie politică intitulată "Salvaţi Capitala Culturii!"

Când spunem Capitala României, gândul ni se duce imediat la Bucureşti. Când spunem Capitala Culturii, toţi românii se gândesc însă la Iaşi.

În această ţară frumoasă, numită Cultura Românească, ne place să credem că Iaşul este oraşul cel mai important. Aşa am învăţat la şcoală. Pe străzile lui s-au plimbat Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Iorga, Topârceanu... şi mi-ar trebui o zi întreagă să enumăr toate personalităţile care au iubit Iaşul şi care au scris o pagină importantă în cultura noastră.

Şi totuşi, de la o vreme, se întâmplă ceva cu Iaşul. Chiar dacă evenimentele culturale încă sunt multe şi atrag foarte mulţi spectatori, monumentele oraşului sunt în mare suferinţă.

Preşedinţii de stat, premierii, miniştrii care au vizitat Iaşul i-au lăudat istoria prinsă în zidurile clădirilor vechi, s-au întristat când au auzit că marile monumente se degradează şi...cam atât.

Recent, ministrul culturii, doamna Mona Muscă, a promis sume insignifiante pentru câteva dintre emblemele culturale ale Iaşului. A oferi 10 miliarde de lei Palatului Culturii, pentru a cărui restaurare este nevoie de sute de miliarde, înseamnă că apreciezi finalizarea lucrărilor undeva în jurul anului 2030.

S-ar putea să nu mai avem atunci un Palat al Culturii, o Filarmonică, o Biserică "Trei Ierarhi". Timpul a devenit cel mai mare duşman pentru aceste construcţii istorice, precum şi lipsa unei strategii naţionale eficiente de reabilitare a monumentelor istorice şi de arhitectură.

În fiecare clipă, o cărămidă cade din zidurile marilor clădiri ale Capitalei Culturii. Cu fiecare cărămidă distrusă dispare şi o pagină din istoria României. Din această cauză, poate peste câţiva ani, când vom vorbi despre Capitala Culturii, vom vorbi despre monumentele Iaşului doar la timpul trecut. Iar o cultură românească fără un Iaşi al ei, s-ar putea să nu mai însemne nimic. Doar o mână de ruine şi câteva cărămizi împrăştiate.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.