Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Învăţământul are nevoie de 6% din p.i.b."

Un motiv de mândrie naţională era, până nu demult, calitatea şi nivelul înalt de performanţă atins de sistemul românesc de învăţământ. În momentele în care nu mai aveam nici un argument pentru a ne mândri că suntem români, ne gândeam cu toţii la olimpicii internaţionali, la faptul că avem copiii cel mai bine pregătiţi şi un sistem educaţional cu potenţial ridicat de a ne conferi unul dintre locurile fruntaşe în lume.

În ultimii ani, acest motiv naţional de mândrie tinde să devină un mit. Testele naţionale au devenit o antologie de perle ale elevilor, şi nu un catalog de performanţe şcolare. Profesorii au devenit obiect al suspiciunii Ministerului de Finanţe privind meditaţiile date pe bani grei şi fără chitanţă, pierzându-şi rolul de formatori demni de încredere.

Motivul pentru care s-a ajuns aici e unul simplu, dar complicat în acelaşi timp. Simplu pentru că nu e vorba despre altă cauză a dezastrului naţional la nivel educativ decât lipsa banilor. Complicat pentru că, din raţiuni de austeritate a bugetului, de greşeli în alocarea unor sume importante sau din cauza unor erori de management, banii alocaţi au fost tot timpul insuficienţi.

Un sistem educaţional performant şi competitiv, apt să formeze tineri intelectuali bine pregătiţi, nu poate fi întreţinut cu promisiuni electorale despre măriri salariale şi posibilităţi de investiţii în infrastructură. Progresul impune investiţii substanţiale în tehnică şi logistică adecvată domeniului şi timpului nostru, iar elevii pot fi performanţi numai în condiţiile în care profesorii lor duc un trai decent. Nici cel mai utopic educator nu poate profesa eficient având burta goală şi datorii la bloc. Nu poţi cere dedicare şi autoformare profesorilor care sunt aduşi la nivelul unui trai indecent în raport cu anii de experienţă şi cu pregătirea profesională.

Susţin personal necesitatea stringentă de alocare de la bugetul de stat a procentului de 6% din produsul intern brut pentru învăţământ. Chiar şi acest procent este mic comparativ cu necesităţile existente în acest sector, însă bugetul nu va putea permite alocarea unui fond mai mare. Dar aceşti 6% pot şi trebuie să fie atribuiţi învăţământului.

Nu este suficientă numai o astfel de alocare. Trebuie conceput un plan de management al fondurilor, astfel încât bugetul alocat să poată fi optim repartizat pe două sectoare fundamentale, în acest moment, pe palierul educaţional: salariile cadrelor didactice, pe de o parte şi investiţiile în infrastructură, pe de altă parte. Un astfel de plan odată conceput cu toată seriozitatea şi competenţa profesioniştilor din domeniul educaţional va trebui respectat întocmai. Nu trebuie tăiat bugetul de investiţii pentru a aloca salarii mărite, dar nici nu trebuie neglijate salariile profesorilor.

Un mediu educativ sănătos şi performant dă României certitudinea că va avea un viitor sigur, condus de profesionişti, de oameni integri ca educaţie şi caracter. Or, acest lucru nu se poate realiza decât în şcoală. O şcoală sărăcită în resurse va însemna un viitor mai sărac pentru noi. Educaţia este un sector strategic, un călcâi al lui Ahile extrem de fragil şi care ar putea însemna condamnarea noastră ca naţiune egală celorlalte naţiuni membre ale Uniunii Europene.

Prin urmare, aş vrea ca, şi cu ajutorul dumneavoastră, să susţinem interesul copiilor noştri şi viitorul ţării prin alocarea unui procent de 6% din produsul intern brut pentru învăţământul românesc.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.