Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit pe domnul deputat Corneliu Olar, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să-şi prezinte declaraţia politică.

Domnul Corneliu Olar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Dacă-ţi cunoşti istoria neamului, te cunoşti pe tine însuţi!"

Aş dori, dacă-mi este permis, să insist puţin asupra unor aspecte care, cel puţin personal, mă frapează în ceea ce priveşte modul de abordare al prezentării istoriei (cu precădere istoria românilor) în cadrul manualelor de istorie.

Mai întâi aş zăbovi puţin la manualele de clasa a IV-a şi clasa a VIII-a "Istoria românilor", aşa cum sunt ele concepute pe baza programei şcolare şi editate în cadrul mai multor edituri aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi inovării.

Din start menţionez, nu intenţionez să manifest vreo atitudine de analiză critică asupra programei şcolare, însă încerc să emit o părere personală în ceea ce priveşte modul de abordare ambiguu al unor momente pe care le consider esenţiale şi reprezentative atât în plan naţional cât şi european.

Un astfel de pilon istoric central în istoria naţională cu puternic ecou european şi impact covârşitor asupra mentalului colectiv românesc medieval şi modern îl constituie Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan (1784-1785) care apare prezentată la modul cel mai superficial şi lacunar în cele trei manuale de clasa a VIII-a, la secţiunea "Studiu de caz", iar în manualul de clasa a IV-a nu mai apare de câţiva ani buni, chiar dacă momentul de anvergură naţională şi europeană colosală a pregătit şi prefaţat unul din cele mai însemnate şi de referinţă evenimente din istoria universală: Marea Revoluţie Franceză (1789-1795).

Nu vreau să fiu acuzat de spirit local excesiv în ceea ce priveşte evaluarea obiectivă a evenimentelor cardinale din istoria naţională, însă consider că este de-a dreptul ridicol să transformi un astfel de eveniment cu rezonanţă teribilă în conştiinţa transilvănenilor (în special) şi a întregului popor român (la modul general) care a zugrăvit prin amploarea, participarea, cauzalitatea şi urmările sale imaginea de sine a raporturilor şi structurilor sociale ale unei întregi epoci, cea feudală contribuind în chip esenţial la transformarea structurilor acesteia retrograde într-un decupaj care vine mai degrabă să puncteze existenţial un eveniment decât să îl expliciteze la adevărata sa amploare şi impact.

Se cuvine, cu alte cuvinte, o revizuire a modului de tratare a unei astfel de teme (cea a conflictelor şi solidarităţii sociale medievale) cu o mai mare insistenţă, deoarece a marcat o adevărată "punte de trecere" de la feudalism la modernitate, atât în spirit românesc, cât şi în cel european prin implicaţiile sale.

O alta care consider că merită o atenţie sporită în ceea ce priveşte prezentarea sa în manualele de istorie o constituie "Rolul Şcolii Ardelene în renaşterea conştiinţei naţionale". Aici este vorba despre implicarea energică a unei întregi pleiade a Şcolii Ardelene în susţinerea şi promovarea drepturilor naţionale româneşti şi, implicit, în elaborarea şi edificarea conceptului de "naţiune", în înţelesul său modern.

În aceeaşi ordine de idei, dar oarecum privind şi în sens invers lucrurile, pare hilar spaţiul acordat perioadei post-decembriste, în condiţiile în care un copil de 14-15 ani nu are percepţia şi discernământul politic şi civic al unui adult pentru a-şi însuşi şi discerne date amănunţite de istorie recentă, încă neelucidată temeinic pentru a fi prezentată atât de amplu ca în manual (mă refer la întreg capitolul 12, începând cu instaurarea regimului comunist în România şi până la Constituţia din 1991, inclusiv), tratat mult prea amănunţit pentru vârsta şi nevoile şcolare ale unui elev de clasa a VIII-a.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.