Parliamentary debates

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Europa ne-a ajutat! Rămâne să ne ajutăm şi noi înşine!"

Constatăm, fără surprindere, că în tumultul confruntărilor politice interne, clasa politică românească a uitat sau a marginalizat miza uriaşă a susţinerii candidaturii României pentru un portofoliu consistent în noua compoziţie a Comisiei Europene.

Semnalele europene, date în urmă cu trei-patru luni, prin care Franţa, Germania şi Marea Britanie susţineau necondiţionat candidatura României la conducerea comisariatului agriculturii europene, nu numai că nu au fost luate în seamă de către reprezentaţii clasei politice româneşti, ci miza a fost mutată neinspirat în disputa asupra persoanei care va ocupa acest post, după principiul "al meu e mai deştept şi mai frumos".

Incapacitatea şi neprofesionalismul clasei politice româneşti de a răspunde adecvat unor astfel de semnale, ne-au purtat în situaţia în care ne prezentăm la o masă a deciziei europene unde toate scaunele au fost deja ocupate de cei care îşi cunosc foarte bine interesul naţional.

Niciodată, în istoria Uniunii Europene, unui "nou venit" în marea familie europeană nu i s-a oferit ocazia de a administra afacerile celei mai complexe politici comune, politică ce afectează şi cea mai mare parte a bugetului comunitar. La cât de important ar fi fost pentru agricultura românească să putem obţine un astfel de portofoliu e inutil să mai analizăm acum, când decizia pare a se fi luat în favoarea Irlandei.

Cred cu putere că pentru România nu-i totuşi totul pierdut. Nu trebuie să ne consolăm, ci trebuie să acţionăm. Deşi a mai rămas puţin timp până când Preşedintele Barroso ar trebui să completeze organigrama noului organ executiv al Uniunii Europene, prin eforturile şi colaborarea tuturor actorilor politici din România şi Parlamentul European, vom putea obţine un comisariat care să reprezinte mult mai mult decât multilingvismul pe care l-a administrat într-un mod lăudabil domnul Leonard Orban.

Un comisariat puternic înseamnă o vocea mai puternică a României în cadrul Uniunii Europene. Însă, obţinerea lui înseamnă înţelepciune, lobby agresiv, diplomaţie şi mai ales renunţarea la orgoliile politice, orgolii care nu au adus în ultimul timp decât prejudicii uriaşe interesului naţional.