Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Ultimii doi vorbitori, domnul Costache Mircea şi domnul Marian Ionescu, mai au 5 minute la dispoziţie.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte, numai un minut am să consum, restul le cedez colegului.

Ţin să protestez împotriva statutului de tip mafiot instaurat în ţara noastră, să protestez împotriva falsului grosolan care se comite cu vieţile noastre cotidiene, împotriva aerului viciat pe care mi-a fost dat să-l respir ca cetăţean român, să văd cum este astupată vocea poporului, care se exprimă unde poate şi cu ofurile pe care le are, să văd cum sunt scoase în afara legii posturi de televiziune şi, probabil, urmează şi alte instituţii media, protestez împotriva embargoului impus asupra glasului adevărului poporului nostru! Este o vorbă mare, dar cui nu o simte, îi ofer un exemplu aparent minor, adică, referirile din media, cultivate cu grijă de factori de putere, cu referire la statutul parlamentarului român.

Pretutindeni, în instituţiile media, veţi găsi referiri, de mai multe ori pe zi, până la sufocare şi până la saturaţie, referitoare la "opulenţa averilor parlamentarilor", la "somnul din Parlament", la "lectura ziarelor", la "ineficienţa oricărui demers", la "maşinile scumpe pe care le au la dispoziţie". Toţi ştiu că au Dacia Nova, toţi ştiu că au o indemnizaţie cu mult mai mică decât retribuţia unui director de regie, unui director de gospodărie comunală, unui director de Renel, unui director de Romtelecom, altor APAP-şi, care iau prime de 120 de milioane numai la jumătate de lună.

Cu toţii asistăm pasivi la distrugerea, nu a ideii şi a instituţiei parlamentarului român, ci la ideea de democraţie, în esenţa ei. Să nu mai aibă, cu alte cuvinte, nimeni curajul să iasă în faţa cetăţenilor pe vreo stradă, în vreun cămin cultural, pe vreo uliţă, pentru că toţi îţi vor spune că ştiu ei cine eşti, ştiu ei ce Mercedes-uri ai, nu Nova, ştiu ce salarii uriaşe ai, nu atât cât ai, de drept şi de fapt.

Şi, pentru că lucrurile acestea le ştiţi, uite, vă dau un exemplu dintr-un cotidian central, apărut zilele trecute. Preşedintele României, domnul Ion Iliescu, care, altminteri, este perceput ca om echilibrat, participând la deschiderea anului de învăţământ la Ploieşti, le-a povestit copiilor (pentru că omul e la vremea poveştilor şi trebuie înţeleles) că, citez titlul articolului: "Ora de dirigenţie de pe vremea mea era mai interesantă decât dezbaterile parlamentarilor de azi!"

Acesta să fie adevărul? La această realitate suntem noi părtaşi, în fiecare zi, în această aulă? Cu ce o fi fost ora de dirigenţie de pe vremea domniei sale mai interesantă decât dezbaterile parlamentarilor români de astăzi? Strângeau sticle şi borcane, se înscriau pentru Bumbeşti-Livezeni, ce idealuri nobile (pentru că, probabil, au fost) erau atât de importante, pentru a fi readuse în conştiinţa publică, astăzi, pentru a fi evocate în faţa tinerei generaţii, astăzi, denigrând statutul celor aleşi de cetăţeni şi în care, încă, săracii, îşi mai pun nădejdea?

E un semn de întrebare, dar, oricum, satrapi ai zilei, temeţi-vă!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.