Parliamentary debates

Domnul Puiu Haşotti:

Urmează domnul deputat Costache Mircea.

Domnul deputat Eugen Pleşa este; Domnul deputat Nicolae Enescu? Nu.

Atunci, urmează domnul deputat Raduly Robert Kalman.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi are drept titlu o întrebare: "Simplă şmecherie sau crimă cu premeditare?"

În timp ce majoritatea covârşitoare a românilor nutrea cele mai curate şi nobile sentimente patriotice în cumpăna lui decembrie 1989, în timp ce lăcrimau de emoţie la auzul colindelor strămoşeşti, la auzul acordurilor Cântecului "Deşteaptă-te române!" sub faldurile tricolorului, în timp ce cuvântul de ordine era: "Nu distrugeţi, nu vandalizaţi, sunt bunurile noastre! Vom fi o ţară minunată! Vom fi un popor cum nu e altul sub soare!" În timpul ce eroismul romantic se contopea cu dorinţa de lege şi ordine, de muncă şi progres, de sacrificiu şi bunăstare, de libertate creatoare şi de elan constructiv, românii adevăraţi nu aveau vreme să croiască planuri devastatoare.

Şi, totuşi, au existat câţiva inşi, preponderent alogeni, care ori le-au avut gata pregătire ori diavolul le-a inspirat într-atât, că ne-am pomenit încet-încet cu nişte apologeţi din oficiu ai disoluţiei statului român. Când o fi produs ştiinţa românească atâţia profesori de reformă, atâţia dascăli ai pustiului, atâţia propagandişti ai marasmului economic, nu putem şti!

Ce ne spuneau ei, promotorii dezindustrializării, ai subdezvoltării, ai deşertizării programatice a României? Că statul român e prost manager, că statul român e prost administrator, că statul român e prost gospodar. În concluzie, că statul român e prost şi, prin urmare, averea statului trebuia să fie dată gratis pe mâna deştepţilor. Atât de deştepţi, cum nu se mai află!

Aşa s-a făcut că oameni care în viaţa lor nu avuseseră în subordine o femeie de serviciu, care nu îşi asumaseră răspunderea cumpărării unei mături să devină stăpâni pe un patrimoniu uriaş! Oameni care nu construiseră în viaţa lor un coteţ de găini au declarat că erau din naştere nişte găinari de mare talent, de mare anvergură!

În aceste condiţii, "deştepţii" şi "luminaţii" au pus mâna pe bunuri din patrimoniul public de mare valoare, pe fabrici, combinate, rafinării şi a început marele jaf: exportul de buşteni, de fier vechi, construcţia de vile, umflarea conturilor în valută, achiziţionarea de automobile de lux! Din când în când, un alogen, cu albul ochiului galben, cu căutătura hoaţă şi perfidă, vine şi ne spune că: "Rafinăria a fost prea scumpă!" (la 50 de milioane de dolari şi la un patrimoniu de 3 miliarde de dolari şi că avea datorii ascunse)...

În doi ani de management "deştept", după smulgerea ei din mâna statului român, Petromidia Năvodari a acumulat o datorie la buget, ca să dăm numai un exemplu, de 9 mii de miliarde. Buget din care unii aşteaptă pensii, medicamente, vrem învăţământ modern, sănătate publică, ordine şi apărare... De la un stat pe care l-au prădat, l-au jefuit, l-au şubrezit, l-au devalizat, l-au vandalizat!

Ce să le facem noi, acum, acestor impostori, ajunşi multimilionari în dolari într-o ţară înfometată şi în zdrenţe? Mergând pe linia tembelismului de până acum, ar trebui să le ştergem în continuare datoriile, precum la SNTR, Rafo, Lukoil, Romtelecom şi câte şi câte altele, şi să mai preluăm la datoria publică tot desfrâul lor, în buna tradiţie statornicită de guvernele postdecembriste.

Domnul Puiu Haşotti:

V-aş ruga să concluzionaţi.

Domnul Costache Mircea:

Să plătească poporul, pentru că el e vinovat că are în sânul său hoţi, infractocraţi, manageri ai mişeliei fără margini numită "reformă la români"!

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc mult.