Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Iulian Mincu. Va urma doamna Smaranda Ionescu.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mai mulţi antevorbitori au vorbit despre sănătate. Problema sănătăţii preocupă întreaga populaţie din România. Şi toţi au dreptate. Clemenceau spunea, încă de acum 80 de ani, că sănătatea este o problemă politică şi de aceea eu o voi trata din punct de vedere politic.

Efortul medical din ultimii 35 de ani, din Europa şi Statele Unite, a dus, de exemplu, la scăderea mortalităţii prin boli cardiovasculare, cancer, prelungirea mediei de viaţă.

Sistemul sanitar din România nu a mai trecut prin asemenea criză de peste 60 de ani. Este o criză de sistem şi una de conducere. Ministerul Sănătăţii a adoptat centralizarea şi soluţii unice mici, care duc şi nu duc nicăieri. Sunt unele exemple negative care arată că posibilităţi existau. De exemplu, există 128 de agenţi economici care au peste 20.000 de miliarde datorii şi, în acelaşi timp, Ministerul Sănătăţii, deci Casa de Asigurări de Sănătate a anunţat că are o datorie de 12.000 de miliarde. Şi să nu uităm că p.i.b.-ul din acest an este de 3,8%, mai mic decât p.i.b.-ul de anul trecut, de 4,2%. Aceste probleme sunt deosebit de importante pentru bunul mers al sănătăţii. Nu reducerea cu 20.456 de paturi, care să ducă de la 7,3‰, cât erau înainte paturile, la 5,5‰, cât este în Uniunea Europeană, este soluţia. Este problema că, dacă în Uniunea Europeană se pot reduce aceste paturi, este pentru că ambulatoriile şi medicii de familie pot prelua îngrijirea bolnavilor şi au tehnica necesară.

Aş vrea să ridic următoarea problemă deosebit de importantă pe care o pune sănătatea în România, pentru că sănătatea este productivă, pentru că muncitorii cu salarii mari lipsesc mai puţin de la serviciu. Să nu uităm că, în Uniunea Europeană, în ultimii ani, peste 8 milioane de vieţi au fost salvate, s-au adăugat 330 de milioane de ani de viaţă în plus.

În România avem cele mai scăzute cheltuieli de sănătate: 23 dolari/persoană/an. În ţările cele mai slab dezvoltate, sunt 13 dolari. Dar vreau să vă spun că un studiu recent arată că, cheltuielile de sănătate în ţările cu venituri mari, cu veniturile din Uniunea Europeană, cheltuielile depăşesc 2.000 de dolari. Viitorul nostru? Se spune că, statistic, nu vom ajunge la 34 dolari/an decât în anul 2007 şi 38 de dolari de-abia în anul 2015.

Un studiu european, un studiu politic a analizat recent starea de sănătate în Uniunea Europeană, comparativ cu ţările candidate. România ar trebui să crească p.i.b.-ul, în următorii 20 de ani, cu 7,3% anual, până ajunge la 75% din media europeană a acestui p.i.b.

În ţările Uniunii Europene, valoarea capitalului uman este de 3-4 ori mai mare decât a celui fizic. Nici o ţară nu a ajuns la o dezvoltare durabilă fără să investească substanţial şi eficient în educaţia şi sănătatea poporului său.

Reformele economice de piaţă pot accelera dezvoltarea. Neînsoţite însă de investiţii în capitalul uman, ele vor eşua. Cheltuielile pentru sănătate, în România, ar trebui să crească până la 8,5% din p.i.b. Pentru că sărăcia este o cauză majoră a bolilor şi a morţii premature şi boala duce la sărăcie, iar sistemul sanitar din România a fost şi este şi va fi finanţat în cel puţin următorii 20 de ani, creşterea p.i.b.-ului la 8,5% este o doleanţă, însă, fără aceste cheltuieli nu se poate ieşi din situaţia de criză a sănătăţii din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.