Parliamentary debates

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Zilele trecute, Mihai Giubernea, directorul SC Autobuzul SA (Societatea publică de transport în comun) a fost surprins de către ziariştii din presa locală într-un Internet Cafe din centrul oraşului jucând Counter Strike pe computer în timpul serviciului, la orele 14,45. Pentru cine nu este familiarizat cu jocurile de acest gen (mărturisesc că şi eu sunt un novice în domeniu, preferând să folosesc calculatorul la alte activităţi mai folositoare!), Counter Strike este dominat de violenţă, terorişti, explozii, împuşcături, cadavre, adică tot felul de aiureli care zdruncină nervii.

Pe scurt, Giubernea (unul dintre ciracii primarului Constantin Simirad), în loc să-şi facă treaba pentru care e plătit din buzunarul ieşenilor cu vreo 18.000.000 pe lună (ca să nu mai punem alte sporuri, prime, facilităţi etc.), se distra de minune, ca un copil, cu căştile pe urechi, în faţa unui ecran de calculator. Cu timpul său liber, orice om poate face ce vrea, însă directorul de la Autobuzul era în timpul programului de lucru!

A doua zi după izbucnirea scandalului în mass media ieşeană, el şi-a luat un binemeritat concediu de odihnă, fiind, probabil, epuizat de eforturile depuse pentru a trece de nivelul I al jocului tâmpit cu care-şi mânca timpul. Viceprimarului Vasile Munteanu nu i s-a părut defel un lucru grav, întrebându-i pe ziarişti, vizibil deranjat: "De ce atâta hăituială pe Mihai Giubernea?". Chiar, de ce atâta zgomot pentru irosirea banului public, pentru bătaia de joc la adresa plătitorilor de taxe şi impozite, că tot face Simirad ce vrea! De altfel, primarul le-a spus cinic redactorilor publicaţiei care şi-a "permis" să insiste asupra acestui subiect: "Nu voi lua măsuri. De ce? Pentru că aşa vor muşchii mei. Eu nu ţin cont de ceea ce scrie în ziarul vostru. Pe cei care îi critică ziarul vostru, eu îi avansez" (sic!).

Ne lămurisem, de multă vreme, ce primar avem, nefiind prima oară când debitează asemenea inepţii. Fotografia cu directorul Giubernea jucându-se pe computer există şi a fost redată în presă. Mai mult, se vede clar pe ecran numele jocului, dar, cu toate acestea, Simirad nu-l destituie, în secunda imediat următoare, pe superficialul său colaborator, care are pe mână, între altele, executarea unui contract dubios în valoare de peste un milion de euro (închirierea unor autobuze de la SC Bursa Moldovei SA, problemă asupra căreia am zăbovit acum câteva săptămâni)...

Tot aşa, senatorul Solcanu îl ţine în braţe pe deputatul Paul Neamţu, câştigător, prin firmele din Grupul Moldrom, a numeroase licitaţii de construcţii şi consolidări de şcoli, proiecte finanţate de Banca Mondială. Un ziar central s-a oprit numai asupra banilor tocaţi în judeţul Iaşi. Ramificaţiile sunt, de fapt, mult mai profunde, pentru că Neamţu şi-a extins tentaculele şi în judeţul Bacău, unde a călcat teritoriul controlat de fraţii Sechelariu. Consecinţa: presa locală din Iaşi şi Bacău a scris, acum două - trei luni, despre nerespectarea condiţiilor contractuale privind repararea unităţilor de învăţământ respective. Că firmele lui Paul Neamţu, în ciuda milioanelor de dolari primite de la Banca Mondială, se pretează să emită cecuri sub acoperire e foarte grav, dar cel puţin la fel de gravă este folosirea unei metode de tip mafiot pentru a stoarce bani nemeritaţi din ţară şi din străinătate: Moldrom se prezintă la licitaţie, câştigă în mod dubios o lucrare şi, la scurt timp, încheie un contract de antrepriză cu o altă firmă, căreia, în schimbul unui comision de 10%, îi dă pe mâini executarea proiectului. Cel puţin aşa susţin gurile rele.

Şi dacă stăpânul Solcanul ("ieminentul derector" de filială de partid!) e străin de toate aceste manevre murdare, atunci înseamnă că degeaba ne batem gura de ani de zile. Totul e atât de simplu: "Îmi dai, îţi dau! - Cât costă o imunitate parlamentară, cât costă nişte facilităţi fiscale, cât costă un liber la licitaţii? - Atât. - Bine, s-a făcut!" Şi PSD merge înainte, iar maestrul Solcanu îşi primeneşte echipa de afacerişti o dată la patru ani. Nu de alta, dar intră în monotonie, ce Dumnezeu, oameni suntem, chiar nu se înţelege atâta lucru?! Parcă-l vedem, peste vreo două luni, ambasador în Mexic, că în Cuba nu se poate, postul s-a ocupat deja...