Parliamentary debates

Domnul Ioan Sonea:

"Faceri după...binefaceri."

Parcă tot mai multe indicii ne arată că istoria merge înapoi şi nu înainte, sau poate că acum înainte înseamnă înapoi. Că scara de valori pentru multe domenii ale vieţii s-a schimbat, sau mai bine spus s-a răsturnat, coborâşul fiind urcuş şi invers, nu mai încape discuţie.

Tot vorbind de pace, iată, se pun la cale războaie, tot vorbind de unitate se face totul pentru divizare şi separare pe cele mai diverse criterii, vorbind de îmbunătăţirea asistenţei medicale se desfiinţează spitale şi se scot paturi din saloane, vorbind despre pregătirea ţării pentru integrarea tineretului proaspăt pregătit profesional se face totul ca aceştia să plece pe drumurile străinătăţii, clamând bunăstarea se reduce tot mai mult nivelul de trai, vorbind de eradicarea corupţiei, iată, aceasta a atins guvernul, legiferând libertatea de opinie se instaurează tot mai puternic cenzura, afişând peste tot principiile şi drepturile cetăţeanului, acestuia i se refuză sistematic o informare corectă, strigând tot mai tare că se face dreptate oamenii ajung să-şi pună ştreangul la gât din cauza nedreptăţilor, cu cât se promite mai mult ajutor pentru cei săraci cu atât acesta se duce mai mult spre cei bogaţi, cu cât se spune că se propovăduieşte mai mult despre credinţă de către slujitorii bisericii, zise naţionale, cu atât mai mult altarele devin tribune politice şi biserica locaş de târguială şi alegere de păstori, dar pentru vite, cu cât se vorbeşte mai mult de o educaţie patriotică şi cetăţenească cu atât mai dure sunt atacurile la conceptul de naţiune şi dragoste de ţară, cu cât se spun mai multe despre dorinţa de a se preîntâmpina manifestări antievreieşti cu atât se accentuează mai mult pe trecute şi neclare momente tragice şi pe acuzaţii privind participarea la holocaust a României, ca şi când cineva ar vrea să creeze intenţionat reacţii faţă de evrei.

Când se spune că Europa şi SUA nu sunt în relaţii tensionate, SUA şi NATO ameninţă subtil Europa, iar Europa spune despre România că ar fi calul troian al americanilor în Uniunea Europeană, şi iată, când se declară sus şi tare că democraţia este în depline drepturi, cel mai puternic manifestă dictatura.

Nu mai există dreptul de a gândi altfel decât vrea Partidul - stat. Orice opozant este un duşman care trebuie nimicit. Desigur că a fost mult mai rău când în templul din Ierusalim se făcea piaţa, adică se cumpărau, pentru că se revindeau, animalele de jertfă, şi se făcea cămătărie, politică, se pregăteau războaie, se puneau la cale trădări şi schimbări de tabere. Şi pentru că pământul nu mai putea răbda păcatele a venit pedeapsa. Dărâmarea templului şi robia poporului ales. Ales pentru robie? De câte ori? Iisus şi alţii au spus ce au avut de spus şi au fost exterminaţi.

Nu există nici o deosebire între vremurile de atunci şi cele de azi. Doar că nu mai există un miel de sacrificiu. Există doar profeţi ai trecutului şi preoţi ai satanei după care turma se aruncă în marea deznădejdii şi a umilinţei, în hăul dezmăţului şi al minciunii. Sau poate că există şi un răzbunător care este pe cale. Dar până atunci ce fac bătrânii şi pensionarii care nu au bani de leacuri, ce fac tinerii ca să nu se apuce de droguri, ce fac medicii care nu au medicamente şi văd cum se sting sufletele, ce fac părinţii care îşi trimit copiii la şcoală pentru un corn cu lapte, ce fac bărbaţii care nu au de lucru, ce fac mamele cărora li se prostituează fiicele? Ascultă promisiunile propagandiştilor PSD-işti şi cred că l-au prins pe Dumnezeu de mânecă. Au votat Constituţia, unii spun că liberi, alţii spun că sub teroare. Oricum nu mai contează.

PRM şi alte partide de opoziţie solicită Parlamentului stabilirea unui cadru legislativ şi civic pentru toate alegerile viitoare, care să elimine din start orice posibilitate de fraudă, prin obligativitatea accesului la vot numai pe bază de carte de alegător. Constituţia votată va avea urmări deosebite asupra cadrului legislativ din România. Sunt de modificat aproape 2000 de legi. Între timp, parlamentarii încep să-şi dea seama de ambiguităţile noii legi.

În timp ce marile minciuni electorale tot întârzie şi micile promisiuni de fiecare zi se tot amână, s-a produs marea iertare. În timp ce datornicilor la asociaţie sau la "curent" li se poate pune poprire pe salariu, sau prin hotărâri ale justiţiei pot fi scoşi în stradă din apartamentul care se vinde la licitaţie, Guvernul a stabilit că o "mică facere de bine" faţă de marii datornici care şi-au bătut joc de banii publici ar fi cu efect propagandistic sută la sută. Printr-o ordonanţă de urgenţă privind rectificarea bugetului, din 31 august ac., Guvernul hotăra să anuleze datoriile către stat ale unor companii şi agenţi economici, datorii bugetare de peste 26 000 miliarde lei. Dar de ce ar trebui să ştie contribuabilul toate acestea, din moment ce a acordat încredere totală bunilor noştri guvernanţi, PSD şi UDMR? Pe când o scutire de datorii a celor care au sărăcit din cauza celor iertaţi acum de plăţi de către Guvernul care face pomană celor bogaţi?

Dar credeţi că s-a terminat? Se anunţă o nouă ordonanţă ce prevede reeşalonări de datorii la firme ce au fost sau vor fi privatizate. APAPS vrea să vândă, până în decembrie, toate societăţile la care mai deţine acţiuni. APAPS, şi bugetul de stat vor renunţa la a recupera vreo sumă.

Datornicii vor fi scutiţi de majorările şi dobânzile aferente debitelor şi le vor fi eşalonate, pe cinci ani, obligaţiile restante la fondul de sănătate, contribuţiile pentru pensii suplimentare, asigurări sociale, contribuţiile angajaţilor pentru şomaj şi sănătate, TVA, impozitul pe veniturile din salarii, impozitul pe dividende si celelalte impozite cu reţinere la sursă. Totul de vânzare. O fabrică pe un dolar. Un vapor cu preţul unui autoturism de mâna a doua. Că tot se duc pe apa sâmbetii.

În timpul acesta, fabricile de ciment româneşti privatizate către trusturile străine Lafarge, Holcim, etc. vând cimentul pe piaţa românească cu 90 dolari tona în timp ce în ţările lor îl exportă cu numai 24 dolari tona (interpelare-Mircea Costache).

Aşa se întâmplă şi cu alte produse. Cine are grijă de cumpărătorul român şi cine trebuie să vegheze ca astfel de enormităţi să nu se petreacă.

Orice s-ar spune, avem Constituţie, dar nu mai avem sutele de miliarde cheltuite. Avem experienţa şi lecţia cum se pot face încălcări grosolane ale legii, la comanda şi sub protecţia Justiţiei şi a Internelor. Dacă nici acum ţara nu a văzut, înseamnă că nu mai are ochi. Dacă nu a auzit înseamnă că nu are urechi. Dacă tace înseamnă că nu mai are glas. Înseamnă că acea ţară nu mai există. Există doar jefuitorii de păduri, de aur, de pământ, de suflete şi de morminte.