Parliamentary debates

Domnul Miron Tudor Mitrea:

În mod firesc, trebuia să vină Guvernul şi grupurile parlamentare şi să începem partea a doua a şedinţei noastre.

Vă rog să faceţi apel la colegii din grupuri, să vină. Am două soluţii: să întrerup şedinţa şi să aştept să vină Guvernul şi ceilalţi colegi, sau să continuăm discuţiile până când Guvernul şi ceilalţi colegi se vor prezenta.

Grupurile parlamentare de la putere le aştept să fie prezente, împreună cu Guvernul, şi să putem intra în partea a doua.

Până atunci, îl invit la cuvânt pe domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Guvernul Tăriceanu - Guvernul ordonanţelor de urgenţă".

În decembrie 2004, la instalarea sa, premierul Tăriceanu declara că în timpul mandatului său va respecta separarea puterilor în stat, va trimite la Parlament pentru dezbatere legi şi nu va apela la ordonanţe de urgenţă decât în cazuri excepţionale.

Dar nu a fost aşa. În cele aproape 9 luni de la instalare, Guvernul Tăriceanu a emis 121 de ordonanţe de urgenţă, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2004, când Guvernul Adrian Năstase nu a emis decât 62 de ordonanţe de urgenţă, adică de la simplu, la dublu.

Nu există decât o singură explicaţie. Frica Guvernului Tăriceanu de a se prezenta în faţa Parlamentului în procedură obişnuită de dezbatere şi, astfel, forma iniţială a actului normativ va fi modificată. Am constatat în această perioadă că o serie de tratate internaţionale din perioada 2003 - 2002 au fost de asemenea adoptate tot prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului. Oare unde a fost urgenţa în cazul acestora?

Concluzia este una singură! Preşedintele Traian Băsescu, în 2004, a greşit nesocotind votul popular din noiembrie 2004, şi a încredinţat formarea Guvernului unei coaliţii incapabile să ia cele mai bune decizii pentru ţară, şi care ne aduce tot mai des în amintire perioada 1996 - 2000.

Vă mulţumesc.