Parliamentary debates

Domnul Costache Mircea:

"Misterele banilor europeni"

Între multele şi marile contradicţii care agresează zilnic mentalul colectiv, se află şi problema banilor europeni alocaţi ţării noastre. Unii cetăţeni se întreabă ce i-o fi găsit pe străini să-şi risipească resursele financiare pe români. N-or avea ce face cu banii pe la ei pe acolo, ori aici se ascunde altceva decât un gest caritabil faţă de o ţară năpăstuită ? Omul simplu este şi el capabil de reflecţie şi îşi pune întrebări legitime. Chiar aşa, să ni se ofere nouă atâta bănet fără să ni se ceară nimic în schimb ? Unii, şi mai suspicioşi, constată că nu mai avem ciment românesc, că le-am dat altora fabricile, cu relieful de calcar cu tot, nouă rămânându-ne doar noxele, praful de pe străzi şi de pe tobă, că nu mai avem oţel, petrol, gaze, reţele electrice, mine de aur, pe care le-au dat altora: francezi, germani, austrieci, anglo-indieni ş.a.m.d.

Ei, nu-i nimic, dacă n-am fost în stare să le administrăm noi, lasă să le exploateze alţii. Bine, în schimb că ne dau nouă banii, făcuţi gata, cu care să ne dezvoltăm ...

Da, dar românii de rând rămân în continuare nedumeriţi şi nedumerirea lor cea mai mare este că, din uriaşele sume puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, nu se prea vede mare lucru în viaţa lor. Asta pe de o parte, iar pe de alta, sunt şi mai nedumeriţi în legătură cu modul de accesare a fondurilor europene. În timp ce suntem mereu criticaţi pentru slaba capacitate de absorbţie şi coeficientul mic de accesare a banilor europeni, numeroşi cetăţeni întreabă peste tot, la televiziune, la linia verde, la MIE, la Direcţiile agricole, la Primării, Prefecturi, Birouri parlamentare, cum să facă să primească şi ei bani. Bani pentru apă în comună, pentru drumuri, poduri şi punţi, pentru agro-turism, pentru ferme zootehnice, firme de industrializare a legumelor, fructelor, laptelui, cărnii, cerealelor etc., etc.

Vin caravanele cu informaţii de la centru şi oamenii rămân mai nedumeriţi decât înainte. Nimeni nu primeşte informaţii şi îndrumări clare de nicăieri. Mai află din surse folclorice, pe cale orală, că unii, având ceva pile de partid la putere, ar beneficia de fonduri comunitare. În rest, peste ţară, pluteşte aceeaşi atmosferă de mister, de incertitudine şi neclaritate, privind banii europeni. Asta, acum când avem la dispoziţie fonduri mici de preaderare, dar când va trebui să accesăm şi să utilizăm fondurile structurale şi de coeziune, câte 4 - 5 miliarde de Euro pe an, ce vom face ? Vom orbecăi tot aşa prin ceaţa complicatelor metodologii de întocmire a unor proiecte eligibile ?

Ştiut fiind faptul că funcţionarii unităţilor de plăţi programe comunitare nu au voie să dea relaţii şi să comunice informaţii referitoare la accesarea fondurilor, nu ne mai rămâne decât să sperăm că autorităţile române, ministerele şi subordonaţii din teritoriu, se vor lămuri ei înşişi mai bine asupra acestor probleme, găsind şi modalităţile practice şi eficiente de informare şi instruire a cetăţenilor interesaţi de utilizarea banilor europeni pentru emanciparea societăţii româneşti, prin relansarea economică, ridicarea nivelului de trai, a gradului de cultură şi civilizaţie pentru toţi cetăţenii europeni, deci şi pentru bieţii români.

Până atunci, rămânem inegalabili prin şmecherie păguboasă, ceaţă mediatică şi o naivitate populară dezarmantă.