Parliamentary debates

Domnul Emilian Vasile Cutean:

"Până, încă, nu e prea târziu!"

Stimaţi colegi,

Prin declaraţia mea politică de azi, vreau să vă aduc în atenţie ceea ce spuneam, încă din 7 martie 2006, când mi-am exprimat îngrijorarea în legătură cu direcţia trasată de actuala putere. Spuneam atunci că România se îndreaptă cu "paşi şi "..rapizi şi siguri spre dictatură". La acea dată aveam impresia că întreaga coaliţie a acceptat direcţia impusă de preşedintele ţării şi, având în vedere principiul de bază al democraţiei prin care minoritatea se supune majorităţii, mă gândeam că nu am altceva de făcut decât să atrag atenţia prin declaraţii politice.

De atunci însă, s-au petrecut mai multe evenimente pe care nu le-am anticipat şi nu ştiu dacă cineva ar fi putut-o face, având în vedere setea de putere a celor mai mulţi dintre cei care ajung în funcţii de decizie. Mă refer la faptul că PC-ul a ieşit de la guvernare iar PNL-ul nu a vrut să mai fie părtaşul preşedintelui la gravele încălcări ale constituţiei, la satisfacerea unor scopuri personale şi la ofensiva împotriva celor cu care avea personal ceva de împărţit, lăsând interesul naţional în plan secund.

Am asistat împreună la "crizele" şi "înfierarea" cu mânie proletară a celor care au îndrăznit să-i ceară socoteală pentru comportamentul şi devierile cu care probabil ar fi putut conduce o navă, dar nicidecum o ţară care şi-a câştigat libertatea şi demnitatea prin jertfă, în decembrie 1989. Dacă a venit vorba despre revoluţie, vreau să vă arăt cât de mult seamănă ceea ce trăim în aceste zile cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 17 ani şi în acest sens fac o trecere în revistă a celor două situaţii şi comportamentele actorilor principali.

Astfel că, în decembrie 1989, un grup de cetăţeni au protestat împotriva preşedintelui de la acea vreme, Nicolae Ceausescu, şi au îndrăznit să-i ceară socoteală despre comportamentul dictatorial şi situaţia politică din ţară. Evident nu au putut face acest lucru într-un cadru instituţionalizat aşa că au făcut-o în faţa Catedralei din Timişoara.

În aprilie 2007, un grup de cetăţeni, de această dată într-un cadru instituţionalizat, Parlamentul României, au îndrăznit să-i atragă atenţia pentru abuzurile şi încălcarea constituţiei Preşedintelui României, Traian Băsescu.

În decembrie 1989, Ceauşescu a organizat mitinguri "spontane" împotriva celor care îl contestau.

În aprilie 2007, domnul Băsescu a organizat, la fel de "spontan", mitinguri împotriva celor care l-au suspendat.

În decembrie 1989, Ceauşescu a ameninţat că îşi dă demisia din funcţia de Preşedinte al României.

În aprilie 2007, Băsescu a ameninţat şi el că îşi dă demisia din funcţia de Preşedinte al României.

În decembrie 1989, apropiaţii lui Ceauşescu l-au convins că poporul îl vrea şi aşa a renunţat la demisie.

În aprilie 2007, cei din anturajul lui Băsescu l-au convins şi pe el să renunţe la demisie.

Acum, ne aflăm înaintea confruntării finale, referendumul din data de 19 mai 2007 la care se poate realiza o premieră istorică, aceea de a demite un preşedinte care are un comportament dictatorial printr-o simplă aplicare a ştampilei pe un buletin de vot.

Din păcate, în decembrie 1989, acest lucru nu a fost posibil şi pentru demiterea unui dictator a fost nevoie de victime omeneşti.

Am făcut această paralelă pentru că mi s-a părut concludentă în a se vedea profilul unui dictator. Se poate observa foarte clar, cei care tind spre totalitarism au un comportament asemănător. În decembrie, cei care nu au fost de acord cu preşedintele de atunci au fost ucişi, iar acum cei care nu sunt de acord şi îndrăznesc să spună acest lucru, sunt ameninţaţi cu tragerea în ţeapă sau cu aruncatul de la balcon. Vi se pare ca e normal într-o democraţie? De aceea, până nu e prea târziu şi pentru a nu se ajunge la situaţia din decembrie 1989, vă cer tuturor celor care iubiţi democraţia, libertatea şi demnitatea poporului român ca, la 19 mai, să votaţi DA.

DA pentru ca Băsescu să nu devină dictator

DA pentru ca Băsescu să nu întineze memoria Eroilor din decembrie 1989

DA pentru libertate

DA pentru demnitate

DA pentru democraţie

DA pentru viitorul copiilor noştri