Parliamentary debates

Domnul Aurel Gubandru:

Se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui Basil Iorgulescu, personalitate de anvergură a vieţii culturale buzoiene, care a funcţionat ca profesor 34 de ani, din care ca director 24 de ani la Buzău, timp în care a devenit ctitorul Bibliotecii publice şi autorul primelor studii de geografie a judeţului.

Basil Iorgulescu s-a născut în anul 1847 la Câmpulung-Muscel. A absolvit şcoala primară în localitatea natală, a urmat un an la Bucureşti la Şcoala de Medicină Carol Davilla, după care intra ca elev la Seminarul Central din Dealul Mitropoliei, unde se remarca la învăţătură, fiind premiant şi bursier. După absolvire, în anul 1869, participă la concursul pentru ocuparea unei catedre în învăţământ, fiind numit profesor la noul înfiinţatul Gimnaziu "T. Vladimirescu" din Buzău (actualul Colegiu Naţional "B.P. Haşdeu").

Cât timp a fost director, s-a preocupat de construirea unui local de şcoală propriu, ocupându-se în acelaşi timp de dotarea cu mobilierul adecvat, de procurarea de material didactic şi de editarea de manuale şcolare în conformitate cu cerinţele programei şcolare.

Autodidact prin excelenţă, şi-a format o cultură multilaterală, umanistă şi ştiinţifică, fiind un bun cunoscător al limbilor clasice. A predat mulţi ani latina şi filologia comparată, franceza, religia şi ştiinţele naturii. Elevii săi îl iubeau şi-l respectau foarte mult pentru că ştia să le câştige sufletul de şcolar. Era un bun pedagog, punea preţ pe legătura cu părinţii care nu veneau niciodată la şcoală şi făcea vizite la familiile elevilor.

Ca director a îndrumat talente ca Aristide Demetriade, Nicolae Vaschide, Vladimir Maximilian şi a cultivat o relaţie de prietenie cu mari personalităţi ca: Dionisie Romano, B.P. Hasdeu, I.L. Caragiale, A.D. Xenopol, Grigore Tocilescu s.a.

Paralel cu activitatea didactică, a avut preocupări vaste extraşcolare, realizând înaintea altora studii de cercetare a ţinuturilor buzoiene, rezultatele fiind sintetizate în 1878 în primul manual de "Geografia judeţului Buzău".

În 1883 tipăreşte "Istoria sacră pentru uzul şcolilor secundare", iar în 1879 a litografiat prima hartă a judeţului Buzău, tipărită la Paris în 1892. În anul 1881 a realizat Planul topografic al oraşului Buzău. În 1892 la Bucureşti, tipăreşte cea mai valoroasă lucrare a sa "Dicţionar geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău", premiată de Societatea Geografică Română cu premiul "Ioan Fătu". Despre această operă, Grigore Tocilescu afirma că reprezintă "tot ce s-a putut lucra până astăzi mai bine, mai conştiincios, mai desăvârşit şi mai cu competenţă asupra geografiei ţării noastre ".

Publică în presa locală şi centrală valoroase studii şi articole de istorie, artă şi folclor.

Pentru întreaga activitate ştiinţifică, B.P. Hasdeu îl propune, în anul 1891, pentru a fi primit în Academia Română, dar acest lucru nu se concretizează, lipsindu-i un singur vot pentru a deveni membru.

În anul 1893 înfiinţează filiala Buzău a Ateneului, al cărui preşedinte a fost. A îndeplinit şi funcţia de secretar al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român, pentru întreaga sa activitate fiind recompensat cu medalia "Bene Merenti"

În 1899, a fost inclus în comisia de programe a Ministerului Instrucţiunii. Ca împătimit bibliofil, a avut în vedere şi îmbogăţirea fondurilor Academiei Romane, căreia îi donează în 1892 douăsprezece documente din secolele XVII şi XVIII, gest repetat în 1894.

Contribuie prima dată, la nivel local, la constituirea unei colecţii muzeale, unde a reuşit să strângă numeroase obiecte de importanţă istorică. În august 1891, propune Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice ca acestea să fie concentrate într-un muzeu, în care, eventual, să se constituie şi o pinacotecă. Iorgulescu preciza la momentul respectiv, argumentându-şi intenţiile, că "judeţul Buzău este unul dintre cele mai însemnate ale ţării prin avuţiile sale, atât din punct de vedere geologic cât şi istorico-arheologic". Ministerul este receptiv şi intervine pe lângă autorităţile locale ca să aloce fonduri în vederea realizării proiectului şi astfel, în 1885, se constituie prima colecţie publică de piese arheologice, antropologice şi istorice, expusă în una din sălile Liceului "B.P. Hasdeu".

Basil Iorgulescu susţine în permanenţă înfiinţarea unei biblioteci publice. În urma demersurilor sale, în şedinţa Consiliului comunal din 4 noiembrie 1887, se votează regulamentul de funcţionare şi statutul bibliotecii. Până la stabilirea unui local propriu, aceasta a funcţionat într-una din încăperile gimnaziului "B.P. Hasdeu". A avut permanent în atenţie îmbogăţirea fondului de carte prin obţinerea de sume destul de însemnate din subscripţii, donaţii şi subvenţii.

În anul 1892 exista un fond de carte de peste 2.000 de volume şi peste 10.000 lei, sumă destinată cumpărării a încă vreo 3.000 de cărţi de la Paris.

Biblioteca reorganizată, devenită publică, este inaugurată la 9 noiembrie 1893, odată cu noul local al gimnaziului.

Din nefericire, în ultimii ani ai vieţii a fost lovit de o suferinţă necruţătoare, încetând din viaţă la Bucureşti la 2 august 1904 şi fiind înhumat în Cimitirul "Sf. Vineri".

Ca omagiu postum, în iunie 1926, într-o nişă de pe holul de lângă amfiteatrul şcolii pe care a slujit-o cu dăruire şi pricepere, a fost amplasat bustul acestui mare om, al cărui nume îl poartă şi acum şi aula Bibliotecii Judeţene "V. Voiculescu", atribuit cu prilejul marcării a 125 de ani de la naştere.