Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Subiectul acestei declaraţii politice îl reprezintă moţiunea de cenzură promovată de Partidul Democrat. Nu am să fac referiri la acest document prin prisma calităţii mele de ministru într-un guvern atacat de o moţiune de cenzură, ci din postura unui deputat care timp de aproape doi ani şi-a desfăşurat activitatea în Parlamentul European şi care a ajuns să cunoască foarte bine cum se aplică principiile democraţiei în statele occidentale.

Ce pot observa, după o primă lectură a documentului? În prima parte, asistăm la promovarea unor elemente ce ţin de un cult al personalităţii preşedintelui Traian Băsescu. Am să dau un singur citat în acest sens: "Opţiunea populară (la referendumul din 19 mai - n.a.), a fost tranşantă în favoarea preşedintelui, în favoarea programului prezentat de domnia sa..." Ce legătură poate avea un document care are menirea să arate şi să atace erorile sau lipsa de performanţă a unui Guvern, cu programul şefului statului şi voturile pe care acesta le-a primit într-un referendum unde s-a pus o singură problemă: este demis, sau se reîntoarce în funcţie. Nici una.

De altfel, Partidul Democrat este obsedat de rezultatul de la referendum şi îl opune Cabinetului Tăriceanu. Citez din moţiune: "la referendumul din 19 mai, vocea cetăţenilor a fost fermă şi clară: guvernul condus de dl Călin Popescu-Tăriceanu trebuie să plece" sau "votul din 19 mai are semnificaţia mai profundă a unei alegeri între două proiecte politice: cel al preşedintelui Traian Băsescu şi cel al grupurilor din jurul primului-ministru" " Nici o prevedere constituţională sau legată de vreo lege nu stipulează ceea ce susţin autorii moţiunii.

"Vocea electoratului" se pronunţă vizavi de un guvern, cu ocazia alegerilor parlamentare, nu şi în cazul unui referendum. În plus, nimeni nu a auzit, şi nu a auzit pentru că nu avea vreo legătură cu referendumul din 19 mai, de vreun duel între un program al preşedintelui şi un program al premierului şi al "grupurilor din jurul" acestuia. Sună a acuzaţie această ultimă expresie, dar nu este prezentată nici o dovadă. Cu astfel de formulări, precum cele descrise mai sus, o parte a Parlamentului României se face de râs în faţa colegilor din celelalte state ale Uniunii Europene, unde astfel de chestiuni sunt tratate strict în limitele legislaţiei.

Am fost sunat de foşti colegi din Parlamentul European şi am fost întrebat ce acuzaţii se aduc Cabinetului din care fac parte. Nu am ştiut ce să răspund. Mi-a fost ruşine să spun că în Parlamentul României, un exerciţiu democratic - promovarea unei moţiuni de cenzură - un document de importanţă capitală privind scena politică românească, conţine formulări fără nici o legătură cu subiectul. Nu le puteam spune foştilor mei colegi din Parlamentul European că marile acuze la adresa Cabinetului Tăriceanu le reprezintă două declaraţii ce conţineau inexactităţi de ordin matematic ale unor miniştri, cele referitoare la numărul de judeţe şi la stelele de pe steagul UE. Nu aş fi pus în lumină proastă în Europa, Partidul Democrat, ci Parlamentul României.

Am fost "interpelat" de colegi, de diferite culori politice, la Bruxelles şi Strasbourg şi atunci când Senatul României a adoptat o moţiune simplă împotriva ministrului justiţiei, Monica Macovei. La vremea respectivă, am putut prezenta pasaje din moţiune, pentru că existau referiri concrete la activitatea şi erorile respectivului ministru. Am precizat că

PNL, în calitate de partid de guvernământ, va susţine pe respectivul ministru în situaţia în care Curtea Constituţională nu va decide că demisia este obligatorie, ceea ce s-a şi întâmplat.

Atrag atenţia colegilor din Partidul Democrat că Europa este cu ochii pe noi. Că este vorba de o moţiune simplă sau (mai ales) una de cenzură, subiectul este urmărit cu atenţie în capitalele europene, mai ales în acelea care nu au încredere mare în capacitatea noastră de a face faţă rigorilor UE. De aceea, prin depunerea unei moţiuni care nu reprezintă decât o sinteză lipsită de conţinut a obiectivului politic din ultimele luni ale PD, adică "Jos Tăriceanu!" şi "Să moară PNL", riscăm să ne facem de râs în faţa Europei, riscăm să arătăm că există infantilism politic în România, riscăm să creăm o imagine de ţară destabilizată din punct de vedere politic. Pentru că orice se întâmplă la noi, acţiuni ale Guvernului, dezbaterile şi voturile din Parlament, ieşirile populiste ale şefului statului, orice este monitorizat cu atenţie de observatorii străini. Chiar şi declaraţii televizate, de genul celei de ieri a numărului 3 din PLD, Valeriu Stoica, în care acesta afirma că susţine 100% moţiunea, dar habar nu avea ce conţine textul documentului.

PS: Voi reveni cu acest post-scriptum până ce preşedintele Partidului Democrat va da un răspuns public la întrebarea pe care o pun astăzi pentru a doua oară:

Dacă preşedintele României ar fi fost domnul Adrian Năstase, domnul Emil Boc ar mai fi declarat că în cadrul revizuirii Constituţiei se impune introducerea unei republici semiprezidenţiale după modelul francez, în care şeful statului să poată dizolva Parlamentul şi conduce şedinţele de Guvern, şi să poată convoca referendum legislativ, nu numai consultativ?