Parliamentary debates

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"România lui Tăriceanu"

Călin Popescu-Tăriceanu se visează un premier atotputernic, care nu este criticat de un preşedinte atunci când scrie un bileţel prin care cere albirea unor mafioţi din partidul lui. Călin Popescu Tăriceanu se visează chiar şi un prim-ministru într-o monarhie - o monarhie vlăguită în patru decenii de comunism şi două de corupţie generalizată.

Pornit în campanie, şeful liberalilor ar vrea să se trezească în 2009 într-o Românie care să arate oricum, numai fără un preşedinte precum Traian Băsescu.

Eu cred, totuşi, că, în tot delirul lui, şeful liberalilor este conştient că apogeul carierei sale politice se apropie de final. Cred că atunci când a propus schimbarea Constituţiei şi transformarea României într-o republică parlamentară sau într-o monarhie, Tăriceanu a încetat să mai spere că el va fi cel care va conduce o ţară transformată după propriile fantezii. Asta pentru că Tăriceanu nu mai are ce să ofere în acest moment electoratului care, în patru ani de zile, a înţeles ce poate face un guvern condus de Tăriceanu şi susţinut din umbră de P.S.D. şi oligarhia petrolului.

Locomotiva Tăriceanu, care trebuie să tragă în această campanie toate vagoanele prăfuite, pe care sunt încă inscripţionate numele Adomniţei, Cioroianu, Remeş şi Chiuariu, avea datoria să tragă semnalul că a pornit la drum. Trebuia să atragă atenţia că s-a pus în mişcare...nu mai putea minţi, promiţând ceea ce nu a oferit în patru ani de zile. Aşa că îi trebuia ceva, care să nu facă referire strictă la pensiile mici ale bătrânilor sau la sistemul precar de sănătate.

Printr-o constituţie "Made in P.N.L.", Tăriceanu crede că va împuşca doi iepuri dintr-un foc: îl elimină pe Băsescu de la conducerea României, chiar înainte de alegerile prezidenţiale din 2009, şi vine şi cu o temă de campanie, care se diferenţiază de eternele promisiuni nerespectate de toate guvernele ce s-au perindat în cei 18 ani de pseudodemocraţie.

Numai că Tăriceanu a uitat un amănunt esenţial în această campanie: ca şi la referendumul pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, şi la o eventuală modificare a Constituţiei, electoratul are ultimul cuvânt. De aceea, eu cred că în 18 ani de zile şi cetăţenii Uniunii Europene de la est vor sesiza capcana întinsă de şeful liberalilor şi mai ales dorinţa acestuia de a transforma România într-o ţară obligată să uite, din nou, termenul "democraţie".