Parliamentary debates

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Am fost la cumpărături, la supermarket. Desigur, nu asta este ideea pe care am vrut să v-o transmit, cred că fiecare dintre noi a fost, ci aceea că am rămas surprins să constat că în sectorul legume-fructe nu mai sunt produse româneşti. Da, doamnelor şi domnilor, nici măcar banalele mere nu mai intră în supermarketuri. Sunt, în schimb, pere din China sau Canada, ardei gras din Statele Unite, roşii din Italia, mere din Polonia, castraveţi din Turcia, usturoi din Ungaria. Tot ce vrei, doar că sunt aduse de aiurea. Iar de la noi... mai nimic.

Cum este posibil, oare, să nu mai avem produse tradiţionale româneşti în galantarele marilor magazine? Nu cred că trebuie să vă povestesc de potenţialul agricol şi mai ales legumicol al ţării. Bunăoară, în judeţul Dâmboviţa. În colegiul meu, în zona Potlogi - Poiana - Slobozia Moară - Lunguleţu, aproape de viitorul Centru de testare al Renault de la Titu, există câteva mii de hectare de teren cu un pământ extraordinar de bun, cultivat de legumicultori de mare clasă, cu experienţă, care fac asta de-o viaţă. Numai anul trecut, ca să vă dau un exemplu, recolta de varză a fost peste aşteptări. Din păcate, multă a rămas pe câmp şi s-a stricat, iar unii din agricultori au intrat cu tractorul peste şi au arat terenul fără să se mai obosească s-o culeagă. Spuneau că, pentru ei, este mai scump s-o adune şi s-o scoată la vânzare decât s-o lase pe câmp.

Acesta este doar un exemplu. Nu singurul. În fiecare zonă din ţară există legumicultori care îşi abandonează recoltele pe câmp, care lucrează câteva luni pe ani şi au un profit cât să treacă cu chiu cu vai de limita subzistenţei. În schimb, în marile magazine ajung, după cum vă spuneam, pere din China şi ardei graşi din Statele Unite, care numai ieftini nu sunt.

Ce se întâmplă, doamnelor şi domnilor? În condiţiile crizei economice, când agricultura ar trebui să fie imboldul şi motorul economiei, bani frumoşi ies din ţară în loc să ajungă la ţăranul român. Oare ne permitem să subvenţionăm legumicultorii din vecini şi să-i lăsăm pe ai noştri să moară? Oare ne permitem să privim nepăsători la stingerea unor meserii tradiţionale şi la dispariţia unor soiuri pentru care odinioară străinii se băteau? Eu cred că nu. De aceea, cred şi susţin că trebuie să facem ceva. România are şi potenţial şi pământ foarte bun şi tradiţie şi experienţă. Poate lipseşte doar puţin sprijin pentru ca un fermier să fie mulţumit şi să producă. Întrebaţi orice agricultor ce are nevoie şi o să vedeţi cât de puţin pretenţios este. Puţină atenţie şi un program coerent în agricultură şi roata se poate schimba definitiv. Şi chiar dacă nu vom ajunge curând să cucerim magazinele vestice, măcar le vom goli pe ale noastre de produse străine şi le vom umple cu cele autohtone.

Doamnelor şi domnilor, sper ca mesajul meu să ajungă la specialiştii în agricultură şi sper ca aceşti specialişti să ia măsurile care se impun. Este un semnal de alarmă tras asupra unei situaţii grave. Înainte ca agricultorul român să spună "pas" şi să devină un asistat al statului român, trebuie să se facă ceva pentru el. Până atunci, până când specialiştii din agricultură se vor pronunţa, fiecare din noi trebuie să dăm o mână de ajutor: să nu mai cumpărăm produse importate. Cereţi - şi îndemnaţi-i şi pe alţii să ceară - doar produse româneşti. Sunt poate mai gustoase decât cele plimbate cu vaporul de la mii de kilometri distanţă.

Mulţumesc.