Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC şi invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Educaţia de la dezmăţul din 2007-2008 la constrângerile din 2009".

Guvernul şi-a asumat un acord în zece puncte, convenit cu sindicatele din învăţământ, ele fiind asigurate că nu vor fi disponibilizări în sistem, nu vor fi modificate normele didactice, nu vor fi scăderi ale veniturilor în 2009 şi nu vor fi schimbaţi directorii de şcoli. De asemenea, a fost stabilit punctual calendarul descentralizării, care va fi finalizat în 2011, folosindu-se expertiza şi asistenţa Băncii Mondiale. Sigur, majorări salariale vor fi posibile - ca şi pentru alte categorii bugetare - doar în condiţiile în care vom putea vorbi de o revenire a creşterii economice şi, în special, pentru salariile mici. Finanţarea educaţiei, a cercetării-dezvoltării, reforma legislaţiei şi continuarea investiţiilor, în limitele constrângerilor bugetare, au fost, de asemenea, puncte convenite în respectivul acord. Cred că era firesc ca sindicatele să înţeleagă realitatea, aşa cum şi alte ministere au făcut-o.

Legea nr. 221/2008 privind majorarea salariilor profesorilor a fost adoptată pornind de la soliditatea suportului financiar, în condiţiile de creştere economică de atunci şi în contextul prognozelor economice - eronate, din păcate - anunţate cu optimism de Guvernul Tăriceanu. Vă readuc aminte că, la acea vreme, se vorbea de o creştere economică de 4-6% şi nu de o comprimare a economiei cu 4% în 2009 şi de o posibilă stagnare în 2010, nu de deficitul bugetar lăsat în urmă de guvernul liberal şi nu de consecinţele negative ale crizei economice şi financiare. Cât de sustenabilă a fost creşterea economică sub Guvernul PNL, încât de la o creştere economică de 7,1%, România a ajuns la o scădere de 4% în doar un an?

Clasa politică este acuzată în bloc pentru că şi-a asumat promovarea unui act politic eronat. Probabil că putem vorbi de o greşeală tactică. Însă, în condiţiile anului 2008, s-a ţinut cont de starea de fapt existentă atunci în sistemul de educaţie: în perioada 2004-2008, ieşirile din sistem depăşeau intrările (vorbim de resursa umană şi, în special, de aceea calificată), ponderea salariilor în totalul bugetului educaţiei era de 24-25%, o parte importantă a bugetului fiind destinată investiţiilor din infrastructura şcolară, investiţii care, în unele cazuri, au fost de calitate, iar în alte cazuri, şi nu puţine, sumele alocate au fost irosite în amenajări şi/sau reabilitări scumpe şi de foarte slabă calitate - efect al lucrărilor încredinţate în baza prieteniilor politice liberale. Pornind de la acel 24-25% s-a considerat că ponderea cheltuielilor cu salariile poate fi extinsă şi, prin urmare, salariile majorate - în baza acelor prognoze de creştere, oferite de precedentul Guvern, ai cărui reprezentanţi în Parlament, de altfel, au votat Legea nr. 221.

Ar fi fost poate normal ca sindicatele, aşa cum au militat, corect, pentru creşterea bugetului educaţiei la 6% şi suplimentarea cheltuielilor pentru infrastructură, să-şi fi pus la punct şi un mecanism de semnalare a eficienţei modului în care s-a investit în infrastructura şcolară, pentru a preveni, măcar pe acest segment, dezmăţul bugetar la care precedentul guvern s-a dedat. Poate vor proceda în acest fel pe viitor.

Consider că misiunea actualului Guvern este clară: de a face ceea ce este necesar pentru ca România să iasă din criză şi de a ţine deficitul bugetar la maxim 4,6%, în condiţiile în care vorbim de contracţia economiei cu 4%.

Sindicatele trebuie să înţeleagă că suntem în criză, că trebuie să accepte reforma bugetară şi să fie conştiente că nu pot fi mărite salariile, aşa cum nici pentru alte categorii sociale nu poate fi făcut acest lucru. Guvernul trebuie să alimenteze motoarele pentru a trece mai uşor peste criză şi, în acest sens, suportul Parlamentului trebuie să fie necondiţionat, indiferent de implicaţiile politice şi electorale.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.