Parliamentary debates

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Politici sociale trebuie orientate către viitor"

După aproape douăzeci de ani de guvernare democratică, sensul şi scopul politicilor sociale din România au fost orientate aproape exclusiv în funcţie de contextul economic, social şi mai ales politico-electoral. S-a ajuns astfel la situaţia în care milioane de români să profite astăzi, cu drept sau fără drept, de statutul de asistat social, în condiţiile în care bugetul asigurărilor sociale nu reprezintă nicidecum un sac imens fără limite. Deficitele au crescut de-a lungul timpului, iar soluţiile temporare nu au făcut decât să adâncească aceste deficite.

De la sensul şi rolul protecţiei sociale reale într-o societate modernizată s-a ajuns la paradoxul ca asistaţi social să coboare din limuzine luxoase pentru a-şi ridica drepturile sociale de la ghişeele primăriilor, la paradoxul în care persoanele cu handicap de vedere văd foarte bine, iar pensionarii pe caz de boală au încă două locuri de muncă. Numărul persoanele cu handicap a crescut miraculos cu peste 200% în doar câţiva ani, iar cel al pensionarilor anticipat, pe considerente de incapacitate de muncă, într-o măsură chiar mai mare decât aceasta.

Rezultă, astfel, că dacă nu reuşeşti să păcăleşti sistemul şi să devii unul dintre cei care beneficiază pe nedrept de calitatea de asistat social, nu eşti decât un fraier. Căci în România aşa au stat şi încă mai stau lucrurile. Aceste înşelăciuni la adresa bugetului politicilor sociale nu fac decât ca cei în drept să nu poată avea o susţinere pe măsura problemelor lor sociale.

De asemenea, oricine ar analiza, chiar şi succint, destinaţia fondurilor bugetului asigurărilor sociale, ar constata cu repeziciune că politicile sociale din România sunt orientate mai degrabă către asistenţa persoanelor trecute de 50 de ani, iar către copiii şi tinerii aflaţi în dificultate mult mai puţin sau chiar deloc.

Cu alte cuvinte, cei care au cea mai mare nevoie de protecţie socială în România au cel mai puţin parte de ea. În ultimul an, Guvernul Boc şi-a asumat sarcina de a demara cel mai amplu demers de reformare a statului român, începând cu restructurarea guvernamentală, salarizarea unică şi reforma sistemului educaţiei din România. Următorul pas îl reprezintă reformarea sistemului de pensii plătite din fonduri publice, mai precis din bugetul asigurărilor sociale.

Vreau să cred că, indiferent de durata mandatului actualului cabinet sau de compoziţia politică a viitorului guvern, aceste măsuri nu vor fi abandonate, ci continuate, următorul pas fiind reaşezarea, pe baze noi, a sistemului asigurărilor sociale.

În România, munca este ultimul lucru stimulat, atât prin valoarea salariului real, cât şi prin alternativa pe care actualul sistem de protecţie socială îl oferă, "statul degeaba", pentru un ajutor social comparabil cu salariul. Această situaţie trebuie să înceteze definitiv. Cu siguranţă că se vor mai găsi în continuare aleşi locali care îl loc să investească fondurile publice ale primăriilor în lucrări ample de infrastructură sau de stimulare a industriei locale să plătească ajutoare sociale contra voturi. Însă aceste situaţii le calific ca fiind de competenţa parchetelor şi cu încadrare explicită în codul penal.