Parliamentary debates

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

În momentul de faţă, problemele economice şi financiare generate de criză îşi reverberează ecourile asupra întregului sistem socio-economic. Scenariul este cu mult diferit faţă de anii precedenţi, iar politicile economico-financiare trebuie, în parte, reconsiderate.

După cum ştim, în anul 2008, s-a aprobat majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice. Majorarea salarială a vizat două etape. Prima etapă a presupus o creştere cu 17%, care s-a acordat chiar din luna noiembrie 2008, iar a doua ar fi presupus o creştere de 33%, astfel încât să se ajungă la acea majorare de 50% prevăzută de Legea nr.221/2008.

În contextul îngheţării salariilor din sectorul bugetar ca urmare a crizei economice, componenta de creştere de 33% nu s-a mai acordat, iar Legea nr.221 a fost abrogată prin Legea salarizării unitare. În aceste condiţii, când s-a elaborat bugetul pe anul 2010, au fost avute în vedere drepturile salariale ale personalului din învăţământ cu acea majorare de 17%. Astfel că, în masa salarială prevăzută prin bugetul de stat pentru anul 2010 au fost avute în vedere numai creşterile de 17% aplicate din noiembrie 2008.

Am văzut cum în unele judeţe din ţară, instanţele au acordat, prin hotărâri judecătoreşti definitive, şi creşterea de 33%, care nu este prevăzută în bugetul anului 2010. Şcolile care au acordat inclusiv această creştere, pe baza hotărârilor judecătoreşti, au consumat masă salarială, iar sumele prevăzute prin buget pentru trimestrul I au rămas insuficiente pentru alte şcoli şi, în aceste condiţii, unele dintre acestea nu au mai putut acorda nici salariile cu majorarea de 17% aplicată din noiembrie 2008. Situaţie paradoxală, aş spune. Conform instanţelor judecătoreşti, cadrele didactice au avut câştig de cauză, dar cum rămâne cu plata acestor salarii?

Este bine cunoscut faptul că economia noastră s-a caracterizat în anul 2008 printr-un procent foarte bun de creştere a p.i.b.-ului. Motoarele economiei păreau că funcţionează în parametri normali. Însă brusc, scenariul s-a schimbat. Economia românească este acum într-o situaţie dificilă, ceea ce înseamnă că schimbările, pozitive şi negative, depind în parte de factori exogeni. Schimbările economice pozitive ale României sunt "dictate" de economia mondială.

Consider că trebuie să se ţină seama de realităţile economice actuale ale României. Acum, mai mult ca oricând, trebuie să dovedim înţelegere faţă de situaţia dificilă creată de criza economico-financiară care nu a ocolit România.

Ceea ce va aduce viitorul este greu de prezis. Majoritatea politicilor economice şi financiare sunt puse sub lumina nefavorabilă a noului scenariu, aflându-se într-un permanent efort de adaptare. Când se va termina această criză, probabil, economia mondială va avea o nouă geografie şi noi reguli.