Parliamentary debates

Domnul Cristian Rizea:

"Colapsul sistemului sanitar românesc"

Nu sunt medic, dar nici nu trebuie să fiu pentru a observa că acest sistem sanitar despre care mii de articole s-au scris, în care zeci de măsuri s-au încercat, pentru care puţini bani s-au alocat, este într-un declin continuu şi sigur.

M-a şocat cazul băiatului de 9 ani din Slatina, care a decedat în condiţiile în care diagnosticul pus de medici fusese o fractură de antebraţ. Ministrul sănătăţii, domnul Cseke Attila, i-a demis pe cei pe care i-a considerat responsabili, însă faptele rămân neschimbate: un copil şi-a pierdut viaţa pentru că sistemul sanitar din România nu a fost capabil să îi ofere minimum de asistenţă şi îngrijire medicală.

Sistemul sanitar românesc poate fi redus la următoarele variabile: aparatură de sute de mii de euro achiziţionată de către managerii de spitale doar pentru a încasa comisioane, exodul unui număr mare de medici competenţi către state în care aceştia sunt remuneraţi pe măsura calităţii lor profesionale, acuzaţii din partea cetăţenilor români care au asigurările de sănătate plătite la zi, de condiţionarea actului medical de binecunoscuta "atenţie" pe care trebuie să o dea medicilor pentru a fi trataţi corespunzător, spitale insalubre din care rişti să ieşi mai bolnav decât ai intrat şi lista poate continua, din păcate, la nesfârşit.

Având în vedere cele de mai sus, măsurile Guvernului Boc sunt tăierea salariilor medicilor, închiderea unor spitale din lipsa de fonduri, reducerea personalului din domeniul sanitar sau introducerea sistemului de coplată. Aş vrea ca Executivul să vină în faţa cetăţenilor şi să explice care sunt efectele pozitive ale acestor măsuri menite să repună pe picioare acest sistem muribund, pentru că, oricât de evidente ar fi ele pentru domnul Boc, eu nu le văd.

Lipsa banilor nu este o scuză pentru gestionarea proastă a unui domeniu de maximă importanţă precum sănătatea publică. Sarcina şi responsabilitatea unui guvern este să găsească soluţii şi nu scuze. Variante există întotdeauna, însă probabil că domnii guvernanţi sunt prea ocupaţi să-şi păzească spatele şi funcţiile ca să le mai găsească.

De spus ar fi multe, de făcut ar fi şi mai multe. Prioritară, în domeniul sănătăţii, pe lângă infrastructura absolut necesară unui tratament decent în orice zonă a ţării, este resursa umană. Dacă vom continua în acelaşi fel, riscăm ca în câţiva ani să trebuiască să ne tratăm singuri, pentru că nu cred că fiecare cetăţean român va avea posibilitatea financiară de a se trata la Viena, precum Preşedintele României.