Parliamentary debates

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Cum stopăm inflaţia LFO?"

Pentru specialiştii în finanţe, inflaţia LFO, adică inflaţia legume-fructe-ouă, este o cifră seacă pe care o introduc într-un coş al inflaţiei mai larg, pentru a determina starea economiei la un anumit moment dat.

Pentru cetăţenii din ţările cu un grad de dezvoltare mai redus, inflaţia LFO este poate cel mai important indicator economic, adică acel indicator care le spune cu cât cresc preţurile pentru alimentele de bază. Ştim cu toţii că dacă în ţările dezvoltate un cetăţean nu afectează mai mult de 10% din veniturile sale pentru hrană, în ţări precum România acest procent variază între 40% şi 70%.

Mult s-a vorbit în legătură cu acest subiect, puţin s-a făcut pentru atenuarea sa. Ştim bine că el are o dublă cauză. Pe de o parte, creşterea excesivă a consumului în Asia Centrală şi de Est a determinat o creştere uriaşă a consumului. Pe de altă parte, producţia agricolă nu a avut aceeaşi viteză de răspuns la această cerere mare.

Nici în Europa lucrurile nu stau mai bine. Dacă Politica Agricolă Comună ajunsese în anii ’60 la supraproducţii, astăzi asistăm la importuri extracomunitare de anumite produse care tradiţional se produceau în Europa. Importăm cartofi din Egipt, roşii din Turcia şi fructe din zonele Africii Subsahariene.

Nu pot să cred că în legătură cu prima cauză vom putea stopa creşterea de cerere venită din partea Chinei sau Indiei. Putem produce în schimb mai mult şi mai eficient atât pentru noi, cât şi pentru zonele extracomunitare.

Dacă Republica Populară Chineză s-a impus pe plan mondial prin costul redus al factorilor de producţie, cred că şi Uniunea Europeană se poate impune pe plan mondial prin producţiile agricole ale României, Franţei, Poloniei şi Olandei.

Politica Agricolă Comună trebuie revigorată şi orientată nu numai către interiorul Uniunii, ci şi către comerţul extracomunitar, de unde vin principalele influenţe asupra inflaţiei LFO.