Parliamentary debates

Domnul Valeriu Gheorghe:

Am fost sesizat de Asociaţia Patronală a Angrosiştilor de Cereale din România că, în cursul anilor 2001 şi 2002, România a importat din Ucraina şi Republica Moldova grâu radioactiv. Este o problemă esenţială pentru România, dacă ne gândim că fiecare dintre noi suntem consumatori de pâine. Este, oare, posibil să fi mâncat pâine contaminată radioactiv?

Asociaţia Patronală a Angrosiştilor de Cereale din România (ANCER) a primit, din unele ţări arabe, principale importatoare de cereale din România, specificaţii de calitate pentru cereale, în special pentru grâu. Aceste specificaţii de calitate erau menţionate în scrisori oficiale adresate Ambasadelor României, Ministerului Agriculturii şi Ministerului de Externe şi conţineau o clauză de control a radioactivităţii grânelor. Grâul provenit din Ucraina şi parţial din Republica Moldova este prohibit pe pieţele arabe pentru că prezintă riscul contaminării radioactive (probabil efect al dezastrului de la Cernobâl).

România este importatoare de grâu din aceste două ţări, prin România se tranzitează grâu din Ucraina, grâu care mai apoi primeşte certificat de origine românesc, după care ajunge pe piaţa arabă. România ar trebui să protejeze grâul românesc destinat exportului printr-un act administrativ care să conţină obligativitatea controlului radioactivităţii la punctele de frontieră pentru importurile de cereale şi interzicerea intrării în România, chiar şi numai pentru tranzit, a cerealelor identificate a fi contaminate radioactiv.

Am adresat şi o interpelare domnului ministru Ilie Sârbu pentru a primi date oficiale din partea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor privind importurile de grâu din Ucraina şi Republica Moldova din anul 2001 şi până în prezent şi dacă aceste importuri au fost controlate la frontieră din punct de vedere al radioactivităţii.

Ucraina este cel mai important producător de grâu din zona Mării Negre, de aceea preţurile acestui produs sunt, de regulă, mai mici decât cele ale grâului românesc, fapt ce nemulţumeşte atât producătorii de cereale din România, cât şi pe angrosiştii-depozitari. În acest context, comercianţii-exportatori speculează acest aspect şi îşi îndreaptă atenţia mai întâi către grâul din Ucraina şi, mai apoi, către cele românesc. Din cauza preţului grâului ucrainean suferă nu numai România, ci şi celelalte ţări exportatoare de grâu din Europa Centrală şi de Est: Ungaria, Serbia şi Bulgaria.

Grâul românesc este în majoritate biologic, natural, fapt care ar trebui să-i confere o poziţie bună pe piaţa cerealelor. Dar se întâmplă următorul lucru: MAAP a alocat fonduri pentru depozitarea grâului în spaţii total neadecvate, respectiv în grajduri. Urmarea: grâul românesc de calitate superioară este declasat ca grâu furajer.

Care credeţi că este interesul MAAP? Care este imaginea României?