Parliamentary debates

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Zilele trecute, rectorii universităţilor de stat au primit un proiect de Lege a învăţământului superior. Potrivit acestuia, în unităţile de stat, studiile universitare se vor putea face numai contra cost.

Excepţie de la această prevedere o vor face doar cazurile sociale şi medaliaţii la olimpiadele internaţionale.

Sumele, din cât se pare, vor fi ceva mai mici decât la unviersitiăţile particulare, dar nu cu mult, pentru că, altminteri, legea ar fi inutilă.

Opiniile despre această iniţiativă sunt împărţite. Optimiştii spun că ar fi bine, că aşa se practică în toată lumea, că este singura soluţie pentru a se depăşi criza în care se află sistemul de învăţământ. Din banii astfel obţinuţi se vor putea majora bursele, iar salariile profesorilor vor creşte simţitor. Cine poate să ştie? Iar dacă ştie, cine garantează?

Pe de altă parte, se fac auzite şi voci care avertizează că, de fapt, vom asista la marele pas înapoi. Nu ar fi primul experiment făcut în sistemul de învăţământ în România în ultimii treisprezece ani. Dar nici primul eşec.

În noua formulă, avem de-a face cu o restricţionare evidentă a accesului la învăţătură. Dintre cei aflalţi pe băncile facultăţilor, ponderea o deţin cei care provin din familii ale căror venituri sunt modice.

Dintr-un total de aproape 600.000 de studenţi, doar un sfert îşi permit să studieze în universităţile particulare. Taxele obligatorii pentru învăţământul superior de stat vor duce la o trecere prin sită a candidaţilor, pe alte criterii decât cele care ţin de aptitudini şi de nivelul de pregătire. Admiterea nu va mai opera ca modalitate principală de selecţie, pe baza cunoştinţelor. Degeaba promovezi examenul, atât timp cât nu vei avea bani în buzunar pentru a-ţi continua şi termina studiile.

Să nu ignorăm faptul că întreţinerea unui tânăr în facultate presupune, pentru majoritatea familiilor, eforturi financiare cărora de-abia li se poate face faţă. Cazarea costă. şpaga pentru un pat în cămin este la ordinea zilei şi hrana este din ce în ce mai scumpă.

Poate că această măsură n-ar fi avut rostul ei în condiţiile în care salariile românilor ar fi fost apropiate de cele occidentale. Ce se va întâmpla cu cei cărora, deşi le merge mintea, au buzunarele goale? A afirma că noul sistem va duce la o revigorare a învăţământului, la o stimulare a studentului, că, în virtutea rezultatelor, să obţină o bursă din care să se întreţină, este, credem, o mare utopie, ca să nu-i spunem prostie.

Pe de altă parte, dacă această idee ar prinde viaţă, ar trebui modificată Constituţia României, unde, la art.32, scrie că învăţământul de stat este gratuit.