Parliamentary debates

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

"BCR este instrumentul PSD"

Banca Comercială Română este cea mai mare bancă comercială din România.

Totodată ea reprezintă, alături de CEC, sectorul bancar de stat într-o ţară care doreşte integrarea în Uniunea Europeană şi alinierea la marile democraţii occidentale. De prea mulţi ani se încearcă privatizarea acestui colos financiar, şi cerinţele Fondul Monetar Internaţional şi ale Băncii Mondiale de grăbire a acestui proces nu au scos din inerţie oficialităţile. Mai mult, procesul de privatizare al băncii se desfăşoară departe de văzul lumii, al media şi chiar al oficialităţilor (fireşte, cu excepţia câtorva avizaţi), ridicându-se mari semne de întrebare în ce priveşte încheierea prea curând a transferului BCR din mâinile statului în cele ale vreunui investitor strategic. De aproape trei săptămâni, am căpătat însă şi explicaţia acestei moşmondeli guvernamentale în privinţa privatizării BCR, când la "sugestia" domnului Guvernator Mugur Isărescu, oficialii BCR s-au conformat ca nişte soldaţi disciplinaţi, ridicând cu 1,5 până la 2 procente dobânzile la creditele în valută, contrar mersului pieţei şi evoluţiilor internaţionale.

În contextul relansării insuficiente a economiei americane, domnul Alan Greenspan, Preşedintele Federal Reserve, a luat în considerare chiar continuarea reducerii dobânzii rezervelor federale cu 0,25%, aşadar până la numai 0,75%! În aceste condiţii, cu un nivel de referinţă al dobânzilor la nivel internaţional care a ajuns la un minim istoric, BCR îşi bate joc de clientela sa, luând cu japca din buzunarul acesteia pentru a servi statul român. Ce se va întâmpla însă când tendinţa dobânzilor pe pieţele internaţionale va fi ascendentă? Probabil că bătaia de joc va continua în acelaşi sens.

Banca Comercială Română a devenit un instrument esenţial al politicilor bugetare şi fiscale ale BNR şi, prin aceasta, ale Cabinetului Năstase, care încearcă să îşi rezolve astfel, pe spatele cetăţenilor simpli şi al agenţilor privaţi, problemele contului curent. Banca Comercială Română a instituit, datorită forţei sale financiare, un semimonopol pe piaţa bancară şi interbancară în domeniul dobânzilor şi al creditelor. Conform periodicului "Capital" din 4 septembrie 2003, peste o treime din totalul creditelor din sistemul bancar românesc au fost acordate de BCR, ceea ce constituie un important instrument de control al banilor aflaţi pe piaţă, al dobânzilor, ca şi un factor de presiune asupra pieţei bancare româneşti. În acest fel, Guvernul PSD, îngrijorat de creşterea importurilor şi a deficitului balanţei comerciale, va fi liniştit de deciziile Băncii Naţionale şi, mai ales, ale Băncii Comerciale, care vor lua mai mulţi bani din nevoia de credite a populaţiei şi a agenţilor privaţi pentru a-i transfera în buzunarul bugetului statului. Conform aceleiaşi surse, "marja de profit a persoanelor juridice va scădea în medie cu o treime", în beneficiul statului! În plus, nu s-au luat deloc în calcul de către domnii "strategi" ai Guvernului, BNR şi BCR, alte urmări nefaste ale acestei decizii contra naturii: creşterea riscului de nerambursare a creditelor, datorită creşterii sumelor datorate, şi reducerea clientelei BCR, dacă celelalte bănci nu vor urma această decizie stupidă. Ambele măsuri vor afecta sigur BCR, lucru nedorit (oare!?), care îi poate aduce prejudicii în perspectiva procesului de privatizare, dar şi sistemul bancar şi economia românească, putând fi afectate chiar şi cele mai pesimiste prognoze ale creşterii economice din acest an. Investitorii privaţi, români şi străini, care s-au împrumutat în scopul dezvoltării afacerilor lor, vor fi cei mai afectaţi, ei fiind de fapt motorul economiei româneşti, peste care Cabinetul Năstase mai aruncă o lopată de pământ.

Partidul Naţional Liberal, credincios crezului său în renaşterea României prin sprijinirea întreprinzătorilor privaţi, nu poate asista fără reacţie la ceea ce se întâmplă în economia românească. O astfel de decizie precum cea a BCR, luată fără îndoială la cererea Băncii Naţionale (neexistând nici un alt motiv bancar sau de piaţă care să justifice acest gest), explică, cel puţin în parte, tergiversările în privinţa privatizării BCR, ca şi neacordarea statutului de economie de piaţă funcţională României de către organismele Uniunii Europene şi poate afecta serios şansele de aderare ale României. Îngrijorarea FMI şi a Băncii Mondiale, în privinţa creşterii deficitului de cont curent şi în special a importurilor, ca şi faţă de creşterea creditării în România, trebuia rezolvată conform mecanismelor pieţei, şi nu împotriva lor. Reducerea sectoarelor cu pierderi, diminuarea personalului birocratic din administraţia de stat - inclusiv personalul BCR şi CEC, reducerea şi reorientarea spre investiţii a cheltuielilor bugetare puteau fi printre soluţiile adoptate.

Cerem Corpului de Control al Primului-ministru să dispună cercetarea modului în care s-a luat decizia creşterii dobânzilor la creditele în valută de către BCR şi motivele care au stat la baza ei, această decizie afectând creşterea economică pe anul curent, piaţa bancară românească şi zeci de mii de întreprinzători privaţi care NU au luat credite de consum, ci pentru a investi în economia românească. Nu în ultimul rând, decizia oficialilor băncii poate duce la scăderea valorii de piaţă a băncii, prin reducerea portofoliului de credite neperformante, ceea ce poate reprezenta o infracţiune prin subevaluarea forţată a activelor băncii, în special în situaţia în care banca se află în negocieri îndelungate şi deci, probabil, avansate de privatizare.